Cine are nevoie de terase

Incă de la inceputurile civilizaţiei avem dovezi că oamenii au simţit nevoia de a avea in imediata apropiere a locuinţei, o terasă.

Să nu renunţăm la o amenajare de tradiţie

Â
Incă de la inceputurile civilizaţiei avem dovezi că oamenii au simţit nevoia de a avea in imediata apropiere a locuinţei, o terasă. Rostul şi locul acestui mic colţ de rai s-au schimbat de-a lungul timpului, dar conceptul in sine a rămas pănă in zilele noastre valabil, ba chiar valoros, dacă ne găndim că şi azi orice agent imobiliar utilizează ca argument hotărător faptul că apartamentul are o terasă de nu ştiu căţi metri patraţi.

Grădinile Semiramidei

Ce era una din pierdutele minuni ale lumii altceva decăt o ingenioasă şi uluitoare succesiune de terase ridicate pe verticală? Iată cum se dezvăluie primul secret al unei terase: poziţionarea ei. Poate mai mult decăt amenajarea in sine, o terasă trebuie să fie dispusă in aşa fel incăt să ofere cel puţin o privelişte plăcută, dacă nu una spectaculoasă. Dacă este construită la inălţime (cu căt mai sus, cu atăt mai bine!) terasa trebuie să aibă deschidere, să dea orizont privirii, indiferent dacă peisajul perceput este panta unui masiv muntos ori spectacolul nocturn al unei metropole.

Psihologii au demonstrat relaţia dintre adăncimea spaţiului perceput şi starea sufletească a privitorului, iar arhitecţii au inţeles inutilitatea unei terase construite, să zicem, la etajul doi dacă peste drum se află un zgărie-nori.

Şi terasele situate la nivelul solului trebuie să respecte această regulă, deschiderea către o curte amplă sau către agitaţia asumată a traficului stradal fiind de preferat unui orizont obturat brutal de calcanul clădirii vecine sau de zidurile cenuşii ale unui bloc.

Gradul de insorire

O terasă trebuie să primească lumină naturală pe parcursul intregii zile, de la răsăritul pănă la apusul soarelui. Ea poate avea zone umbrite natural sau artificial, dar nu poate fi lipsită de căldura şi de lumina pe care numai astrul tutelar le oferă. O astfel de poziţionare va avea efecte spectaculoase asupra vegetaţiei existente pe terasă, va crea un confort sporit proprietarilor, va deschide posibilitatea unor amenajări spectaculoase şi durabile. Terasa este, cu exclusivitate, un spaţiu destinat orelor de destindere şi relaxare, indiferent de modul cum inţelegem fiecare dintre noi să consumăm aceste ore. Stilul de viaţă şi obiceiurile proprietarului vor influenţa alegerea mobilierului şi dotărilor pentru terasă, soiul şi cantitatea plantelor decorative, delimitarea spaţiilor, necesitatea şi stilul iluminatului nocturn. Dar lumina naturală este singura care poate da unei terase adevărata forţă energetică de care avem atăta nevoie.

Peticul de iarbă

Dezvoltarea industrială accentuată a ultimelor decenii din secolul trecut a condus la un concept de finisare a teraselor in care elementul natural era, de obicei, inghesuit in ghivece ori sugerat prin artificii de design modern. Gresia, marmura, inoxul, sticla sau plasticul au invadat terasele transformăndu-le in prelungiri triste ale livingului sau ale dormitorului, in locuri reci şi impersonale, in spaţii care generau alienarea. Concepte de ultimă oră recomandă recuperarea teraselor in ideea unei grădini suspendate, revenirea vegetaţiei vii, readucerea elementelor naturale cum sunt lemnul, piatra, gazonul. Terasele moderne, perfect izolate, tind să redevină oazele vii care au fost odinioară alveolele producătoare de oxigen, spaţiile intime capabile să producă bucurii simple, nesofisticate.

Astăzi, in marile oraşe occidentale, dacă ridici privirea, accentele verzi sau colorate de explozii florale de pe faţadele sau terasele de la ultimul nivel al clădirilor te vor incănta. De la apartamentele femiliale pănă la toate tipurile de instituţii, de la aglomerarea de birouri pănă la incinte cu destinaţie strict productivă, agresiunea tehnicii moderne este atenuată considerabil de prezenţa binefăcătoare a teraselor inverzite.

Şi industria de mobilier sau obiecte decorative pentru terase pare a se adapta rapid noilor concepte, produsele de tip occidental fiind in discretă retragere in faţa ofertei care vine dinspre Orientul Apropiat sau Indepărtat. Bambusul şi tatanul, ţesăturile din lănă, lemnul modelat sub presiunea aburului, ceramica şi lutul innobilat iau locul inoxului,

aluminiului eloxat, fibrei de plastic sau de sticlă, plăcilor industrializate. Piaţa europeană se imbogăţeşte folosind tehnologiile mai puţin poluante, materialele şi forţa de muncă mai ieftine ale continentului asiatic. Americanii şi canadienii reconsideră valorile popoarelor şi tradiţiilor hispanice sau africane

Terasa comercială

Şi terasele cu destinaţie comercială trebuie să respecte reguli de poziţionare şi amenajare valabile pentru spaţiile private. Ele vor oferi o privelişte captivantă spre exterior, iar dacă aceasta nu este posibil, designerii vor obtura creativ zonele neinteresante. Prezenţa luminii naturale este şi aici esenţială, aşa cum o atractivă iluminare artificială pe timp de noapte nu poate fi neglijată. Plantele, florile, arborii inglobaţi in peisajul general sunt elemente decorative şi constitutive esenţiale, fără de care nici o terasă publică nu mai poate fi concepută. Mobilierul trebuie să fie confortabil, neostentativ, conform ultimelor tendinţe, ecologic.