Despre tratarea spaţiului din jurul casei

Aşa cum toată lumea ştie, viaţa în societăţile occidentale se desfăşoară în primul rînd sub imperiul muncii, al unei munci intense şi productive. Pe aici cam nimeni nu-şi permite să taie frunză la cîini (aşa cum prea des şi cam pretutindeni mai vezi încă prin România), nimeni nu are cum face treabă de mîntuială (îţi pierzi slujba în secunda doi…) şi nimeni nu abdică de la îndatoririle faţă de familie (cu mare prioritate pentru bătrîni şi copii)

•Corespondenţă din Norvegia
Aşa cum toată lumea ştie, viaţa în societăţile occidentale se desfăşoară în primul rînd sub imperiul muncii, al unei munci intense şi productive. Pe aici cam nimeni nu-şi permite să taie frunză la cîini (aşa cum prea des şi cam pretutindeni mai vezi încă prin România), nimeni nu are cum face treabă de mîntuială (îţi pierzi slujba în secunda doi…) şi nimeni nu abdică de la îndatoririle faţă de familie (cu mare prioritate pentru bătrîni şi copii).

 

Cartea de visită

A nu se înţelege din ce am scris mai sus că oamenii de pe aici nu ştiu să se bucure de viaţă, nu se distrează sau nu au timp pentru relaxare. Dimpotrivă, timpul liber este şi el intens… exploatat, posibilităţile de a-l valorifica fiind foarte diverse.

Una dintre familiile cu care m-am împrietenit şi păstrez relaţii foarte apropiate a găsit de cuviinţă că o bună parte din timpul liber poate fi dedicată amenajării şi întreţinerii spaţiului care înconjoară casa, considerînd că această zonă este un fel de carte de vizită pe care o oferă, la loc deschis, tuturor trecătorilor sau oaspeţilor.

Două principii au fost stabilite încă de la bun început şi respectate cu mare atenţie, în permanenţă: costuri minime şi inventivitate maximă. Departe de a fi o familie săracă sau cu venituri modeste, au considerat în unanimitate că nu sînt necesare cheltuieli exagerate, atît timp cît peisajul exterior este unul dinamic, mereu schimbător, în funcţie de sezon sau chiar de capriciile zilnice ale vremii.

În afară de asta, intenţia a fost de a obţine o amenajare sub imperiul simplităţii, fără obiecte sau dotări pretenţioase, uşor de modificat la nevoie.
 

Orizontal şi vertical

La prima vizită pe care le-am făcut-o se aflau încă în faza documentării şi mărturisesc că am rămas surprinsă de cantitatea revistelor, ca­taloagelor şi materialelor promovatoare pe care le studiau. Ştiau ce caută, ştiau unde să caute, ştiau cum să caute. Găsiseră într-o publicaţie de amenajări exterioare principiul îmbinării liniilor orizontale cu cele verticale, cu valorificarea spaţiilor mai mici şi expunerea generoasă a suprafeţelor mai ge­neroase.

Au fost achiziţionate plante perene căţărătoare, cu creştere rapidă, pentru a cuceri urgent structurile pe înălţime. Au fost aduse elementele ce urmau să marcheze traseele de acces ori zonele decorative pe orizontală, aproape toate material natural foarte spectaculoase. În sfîrşit, avînd în vedere poziţionarea casei, precum şi unele diferenţe de nivel între diferitele laturi ale acesteia, a fost desenat un plan de circulaţie exterioară.
 

Umbră şi soare

Poate cea mai dificilă alegere a fost aceea a plantelor şi arbuştilor, pentru că, în mod obligatoriu, s-a ţinut seama (pe lîngă aspectul pur estetic) de poziţionarea curţii în funcţie de punctele cardinale, adică de zonele mai umbrite sau mai însorite ale fiecărei palme de teren. O astfel de decizie este greu de luat dacă nu eşti specialist sau dacă nu apelezi la unul.

S-au organizat adevărate excursii de documentare, au fost vizitate zeci de magazine, sere, florării. Gazdele mele spun că şi internetul a fost de mare ajutor, pentru că aici s-au putut documenta rapid, eficient şi convingător.

În cele din urmă au fost alese spe­ciile şi varietăţile potrivite şi s-a putut trece la plantarea acestora pe un teren dinainte pregătit să le primească. Dovada că au făcut o alegere bună nu a întîrziat să apară: toate plantele achiziţionate s-au adaptat fără pro­bleme în noile condiţii, au prins rădăcină, sînt sănătoase, verzi şi înflorite…
 

Apa de ploaie?

Cu un umor de bună calitate, prietenii mei îmi spun că primul lucru care i-a alarmat a fost constatarea că o grădină frumoasă nu poate creşte numai cu apă de ploaie. Cu toate că şi aici, ca şi pe la noi sau oriunde în lume, apa e scumpă şi trebuie drămuită.

Din acest motiv au fost instalate, în regim de urgenţă, două conducte speciale pentru udarea grădinii, cu robinete separate şi avînd în componenţă elementele de reglaj şi raţionalizare necesare. A fost o investiţie destul de costisitoare, dar ea se va amortiza în timp datorită economiilor la consumul de apă. Mi se pare că această atitudine poate fi un bun exemplu şi pentru gospodarii noştri pe care de multe ori i-am văzut ori uitîndu-se cu năduf spre cer (în verile secetoase), ori risipind fără noimă cantităţi impresionante de lichid care se duce pe… apa sîmbetei. Lipsa banilor sau a dotărilor nu poate fi o justificare, atît timp cît încă nu am învăţat diferenţa dintre a uda grădina cu furtunul sau cu stropitoarea.

 

Fixarea terenului

Bucăţi mari de piatră naturală protejează straturi de flori, înconjoară trunchiurile arbuştilor sau pur şi simplu se lasă călcate de pasul trecătorului. Ce am găsit interesant în utilizarea lor este faptul că au şi un rol de fixare şi stabilizare a terenului. Un teren de consistenţă uşoară, aflat într-o pantă care antrenează şuvoaiele de apă pluvială, cu tendinţa de a se disloca sub forţa acestora.

Bucăţile masive de rocă îi conferă  stabilitatea necesară, ajută la formarea unor trasee corecte pentru scurgerea apei şi, nu în ultimul rînd, favorizează creşterea unei vegetaţii cu rădăcini adînci, bine ancorate în sol. Utilizarea rocilor naturale mai are un secret pe care e bine să-l ştiţi: piatra, fiind un material poros, are calitatea de a reţine apa vreme mai îndelungată, aşa încît creează o umiditate constantă în zonă, cu consecinţe benefice pentru plantele înconjură­toare.

Adaug faptul că se pot obţine efecte similare utilizînd buşteni de lemn pentru fixarea terenului, tăiaţi în lung sau de-a latul, bine ancoraţi în sol şi prelucraţi pe suprafaţa vizibilă, pentru a împiedica eventuale accidente provocate de alunecarea tălpii sau de putrezirea prematură.
 

Fără împrejmuiri

Spre deosebire de spaţiul carpato-dunărean, aici proprietăţile nu sînt mai niciodată împrejmuite cu garduri. Această realitate are două efecte imediate, pe care doresc să le semnalez. Cel dintîi este faptul că îl obligă pe deţinătorul terenului să extindă zona de amenajare şi pe spaţiul public imediat limitrof, luînd în grijă şi pe cheltuială proprie aspectul general al locului. Al doilea efect este o relaţie deschisă, cordială şi cooperantă cu toţi vecinii interesaţi, la rîndul lor, de a avea o frumoasă… carte de vizită.

Şi alte avantaje sînt de domeniul evidenţei: se economisesc banii necesari construcţiei şi întreţinerii gardului, libertate mai mare de mişcare pentru eventuale animale de casă, posibilitatea de a crea o zonă unitară din punct de vedere estetic şi funcţional. În sfîrşit, poate e bine de reţinut că dispare cu desăvîrşire posibilitatea unui litigiu între vecini pentru instalarea exactă, la milimetru, a gardului de demarcare.
 

Fără puncte neglijate

Spaţiul din jurul casei este tratat în mod absolut egal, perfect democratic, fără colţuri sau zone lăsate în paragină sau neglijate. Este foarte reconfortant să înconjori o casă fără să vezi locuri acoperite cu bălării sau gunoaie menajere, fără coteţe pentru găini sau co­cini pentru porci, fără magazii dărăpănate sau pătule în care putrezesc recolte sărace. Eventualele spaţii de depozitare sînt bine înglobate în ansamblul general al construcţiei, perfect organizate, de o curăţenie şi ordine impecabile.

Sculele de grădinărit stau aranjate în rastele speciale, camera pentru provizii este plină cu vase acoperite şi închise ermetic, aliniate pe pardoseală sau pe rafturile încăpătoare. Iubitorii de cîini le oferă patrupedelor padocuri igienizate şi zone bine delimitate, conform unor standarde europene.

Dacă proprietarul ţine cu tot dinadinsul să aibă în curte un barbeque, construcţia acestuia respectă, de asemenea, toate normele de protecţie, igienă şi secu­ritate. Pe lîngă aceasta, de obicei grătarul este instalat cu discreţie, într-un loc unde nu deranjează vecinii ori membrii familiei rămaşi în casă.

 

Despre remodelări

Un spaţiu exterior se modelează cu dificultate şi are nevoie de ceva timp pentru a deveni ceea ce ţi-ai dorit. Folosind o parafrază, pot spune că schimbarea grădinii este bucuria nebunilor.

Cu toate acestea, nu puţini proprietari sînt tentaţi să aducă unele îmbunătăţiri de la an la an, să remo­deleze anumite zone sau să schimbe punctele de atracţie ale grădinii lor. Toate acestea sînt posibile, desigur, dar numai cu respectarea unor condiţii obligatorii.

 

Curtea din spate

Noi îi spunem “curtea din spate” şi, de cele mai multe ori, o lăsăm în paragină. Va trebui să învăţăm mai repede că în jurul casei nu există loc ce poate fi neglijat şi că frumuseţea unei curţi nu poate sta doar în bucăţica aflată la stradă, la vedere. Am să uit cu greutate mîndria gazdelor mele, care îmi explicau cum au rezolvat porţiunea aflată în jurul intrării de serviciu, marcată  de o scară modestă, dar înconjurată de multă verdeaţă şi culoare. Impresionant felul în care cade lumina naturală, jocul umbrelor şi echilibrul vegetal care guvernează zona de mici dimensiuni din spatele casei, în deplină rezonanţă cu faţada principală şi cu întreaga amenajare.
 

Modificări succesive

Amenajarea exterioară pe care v-am propus-o astăzi înconjoară o construcţie care a suferit, de-a lungul cîtorva decenii, mai multe transformări constructive. Construcţia a fost etajată şi, ulterior, mansardată, i s-au adăugat un corp auxiliar, o terasă, un garaj. Elementele de bază ale peisajului înconjurător au rămas neschimbate şi în timp li s-a adăugat cîte o îmbunătăţire. Intervenţia majoră a fost totuşi făcută atunci cînd lucrările la casă au fost definitivate şi cînd s-a putut gîndi un plan coerent şi convingător al terenului. Rezultatul este, în opinia mea, unul spectaculos prin simplitate şi bun gust, elementele decorative fiind bine echilibrate de cele funcţionale.