Editorial - Utilitati si dizabilitati

Am inceput un serial care analizeaza pentru cititorii nostri documentele ce trebuie intocmite si costurile suportate de viitorul beneficiar pentru racordarea la retelele de utilitati strict necesare unui trai civilizat: electricitate, apa, canalizare, gaz. Pentru fiecare episod in parte se documenteaza si vor da informatiile necesare redactorii nostri. Eu am sa abordez problema in general, cu cateva observatii de care cetateanul, dar mai ales reprezentantii sai din Guvern trebuie sa aiba stiinta si sa tina seama.

Lipsa oricarei concurente pe piata furnizorilor de utilitati genereaza situatia aberanta ca beneficiarul este obligat sa suporte toate costurile de bransare, de la proiect pana la lucrarile si materialele necesare, in final, dupa receptia lucrarilor, in proprietatea platitorului ramanand numai instalatiile existente intre caminele de separare si constructie.

In toate tarile civilizate, unde exista concurenta reala, toate costurile de racordare sunt suportate de furnizor, care are si obligatia sa instaleze aparatura ce masoara consumurile la limita proprietatii, astfel incat la citirea contoarelor sa nu se incalce principiul inviolabilitatii acesteia.

Prin curtile sau prin apartamentele noastre trec, dupa bunul plac si la intervale de timp aleatoare, tot felul de persoane care citesc consumurile. Dar si asa facturile se intocmesc dupa cum li se nazare birocratilor, iar reglarea platilor se face extrem de greoi, daca se mai face…

O alta problema unde se poate umbla pentru simplificari este volumul exagerat de avize si aprobari necesare fiecarui racord in parte. Proiectantii lucrarii sunt nominalizati pe liste aflate la sediul furnizorilor, fiind singurii abilitati sa intocmeasca proiectul de racordare, in acest proiect fiind mentionate si aprobarile pe care proprietarul trebuie sa le obtina in plus fata de avizele existente deja in autorizatia de constructie. Adica cetateanul mai trage o tura pe la politie, pompieri, administratia domeniului public, primaria de sector si asa mai departe, avand grija sa dispuna de sumele necesare pentru achitarea taxelor si, separat, pentru plata spagilor.

Si in sfarsit, pentru ca am ajuns la sume, voi atrage atentia asupra faptului ca acestea sunt absolut aberante. Pentru obtinerea avizelor si aprobarilor si intocmirea proiectelor costurile se ridica la 5%-10% din valoarea constructiei, iar pentru racordurile propriu-zise viitorul beneficiar mai plateste inca 15%-20% din aceeasi valoare.

Valoarea spagilor incasate de functionarul public sau de angajatul societatilor care furnizeaza utilitati nu poate fi estimata, pentru ca ea depinde de grosimea obrazului celui care cere sau primeste bani negri si, desigur, de taria de caracter, echilibrul nervos si gradul de informare cu care este inarmat cetateanul.