Electrocasnicele de mâine au grijă de sănătatea noastră

Lipsa hranei cauzată în viitor de suprapopularea planetei este o problemă pentru care se caută soluţii de mai multă vreme şi numai în rândurile oamenilor de ştiinţă. Bogdan Ioniţă, Student al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti, este al treilea semifinalist care va reprezenta România la concursul Electrolux Design Lab, ediţia 2010. El a creat Meso, un dispozitiv de hrănire pe bază de nutrienţi care dilată porii pielii pentru a introduce direct în sânge substanţe sintetizate, provenite din hrană solidă.

Bogdan Ioniţă: Da, pot spune că este prima competiţie de design la care particip. Am vrut să acumulez ceva experienţă în domeniu până să încep să îmi expun viziunile şi conceptele.

● Cu ce proiect ai participat la competiţie şi care sunt caracteristicile sale?

Proiectul cu care am participat la această competiţie se numeşte Meso, este un proiect futurist ce se bazează foarte mult pe contextul pentru care a fost creat, ca de altfel toate conceptele mele. Este genul de obiect care, rupt din decorul său specific, poate să pară vulgar sau inutil.
Meso este un dispozitiv care foloseşte procesul de electro-poraţie, cunoscut astăzi sub numele de mesoterapie, pentru a introduce substanţe sintetizate provenite din hrană solidă direct în sânge.

Dispozitivul conţine două sisteme transdermice care folosesc un curent de joasă frecvenţă care dilată porii pielii pentru a conduce moleculele de substanţă (zaharuri, grăsimi, proteine şi catalizatori) aflate într-un stadiu asimilabil, direct în venă. Pentru un mai bun control, sistemul inversează ruta şi prin aceeaşi metodă extrage celule de sânge pentru analize care vor determina doza optimă de nutrienţi. Procesul este de scurtă durată şi poate înlocui în totalitate hrana solidă. Dispozitivul este echipat cu un element portabil în care se înmagazinează o cantitate mică de nutrienţi care pot fi folosiţi pentru a înlocui gustările dintre mese. Fiecare dintre cei patru nutrienţi va putea fi înlocuit independent, pe măsură ce se consumă. Avantajul este acela că dispozitivul poate doza în mod optim fiecare masă în funcţie de nevoile corpului tău. Substanţele sintetizate provenite din culturi de laborator vor avea capacitatea de a răspunde nevoilor de hrană pentru unui număr imens de persoane. Dispozitivul este echipat cu un touch-screen de unde utilizatorul îşi poate verifica starea de sănătate, poate accesa modulele de hrănire (slăbire, îngrăşare, automat, personalizat) şi îşi poate încărca dispozitivul portabil.

Principalul beneficiu este sistemul de monitorizare a sănătăţii prin probele de sânge cu ajutorul căruia vor fi eradicate obezitatea, bolile de inimă, bolile digestive şi se va putea detecta cancerul în fază incipientă pentru a-l putea trata şi vindeca. Prin utilizarea culturilor de laborator ca sursă principală de hrană se va putea opri o dată pentru totdeauna abuzul asupra animalelor crescute pentru hrană. Oamenii nu vor mai fi nevoiţi să sacrifice vieţile animalelor pentru propriile vieţi.

● De la ce principii pleacă proiectul tău, ce ai vrut să oferi consumatorilor prin intermediul lui?

Proiectul meu se integrează într-o lume a viitorului, aşa cum mi-am imaginat-o, în care, din cauza creşterii rapide a populaţiei, spaţiul aferent producţiei de hrană se reduce substanţial pentru a lăsa loc construirii de clădiri şi spaţii de locuit. Soluţia mea vine în sprijinul tuturor oamenilor, care în acest context se află în faţa unei crize a hranei fără precedent şi se materializează printr-un dispozitiv care îi permite omului să îşi recapete locul în natură, loc părăsit acum sute de ani din dorinţa sa de a deţine mai mult decât are nevoie.

● Cât a durat realizarea proiectului?

Ca timp petrecut în faţa planşetei, pot estima că am stat în jur de două săptămâni. În acest timp, proiectul a trecut prin zeci de faze din cumulul cărora au rezultat conceptul şi forma finală. Totuşi, niciodată nu mi-a trecut prin minte că o sa câştig ceva sau că o să ajung printre semifinalişti. Singurul lucru care m-a preocupat a fost ca proiectul să fie bine susţinut, din punct de vedere discursiv, şi viziunea pe care o am să poată fi uşor înţeleasă. Cu alte cuvinte, să iasă o treabă cât mai bună.

● Ce înseamnă pentru tine, pe plan profesional, faptul că ai ajuns până aici?

Sincer, m-am bucurat foarte mult că am reuşit să mă calific în primii 25, având în vedere că majoritatea proiectelor au fost foarte bine gândite, însă sper să am şi şansa de a-l prezenta la finala din Londra.
M-a surprins plăcut faptul că cei din juriu au înţeles foarte bine întreaga mea explicaţie şi toate schemele de utilizare, ceea ce mi-a dovedit că jurizarea a fost făcută foarte serios. Eram oarecum descumpănit după ce am predat proiectul şi am crezut că nu o să reuşesc să mă fac pe deplin înţeles printr-o singură pagină de text. Se pare însă că am reuşit.

● Eşti mai motivat decât înainte, ai primit vreo ofertă de undeva?

Da, sunt mai motivat, pentru că ajunsesem într-un punct în care aveam nevoie de o confirmare că ceea ce fac este bine.
Concursul Electrolux Design Lab este o foarte bună oportunitate de afirmare a tinerilor designeri, însă acest lucru se poate întâmpla numai în ţările cu o cultură dezvoltată în domeniul designului de produs. În România, ofertele mereu întârzie să apară, aşa că singurul lucru pe care îl poţi face este să preiei tu însuţi iniţiativa.

● Ce planuri de viitor ai? Intenţionezi să îţi faci o carieră pe acest domeniu în România?

În viitorul apropiat urmăresc să termin facultatea, sunt anul III la secţia Design de Produs în cadrul Facultăţii de Arhitectură şi Urbansim "Ion Mincu". În ceea ce priveşte cariera, aş vrea din tot sufletul să reuşesc să fac design de produs în România, să am o echipă cu care să pot lucra şi împreună să putem spune că şi la noi se pot face lucrurile la fel de bine ca în alte ţări. Într-adevăr, este nevoie de mult mai multă muncă, dar rezultatele ar fi pe măsură.

● Ce părere ai despre modul în care este privit şi se dezvoltă designul de produs la noi în ţară?

Părerea mea, strict subiectivă, este că designul de produs în România este un domeniu ce generează foarte multe confuzii şi pe termen lung acestea se transformă în cultură. Termenul design în acest context devine o mutaţie, care se referă la forma unor obiecte sau la o viziune artistică asupra unui ceva, pe când realitatea este alta. Publicaţiile de specialitate nu există, aşa că designul de produs devine oarecum tributar arhitecturii în viziunea generală şi ocupă pagina de sfârşit a unei reviste de arhitectură.

● Propuneri personale "de energizare" a designului de produs la noi.

Cred că fenomenul de design de produs ar trebui scos din sfera obscură a conferinţelor, expoziţiilor sau concursurilor, destul de inaccesibile publicului larg, şi făcut cunoscut, popularizat, astfel încât să poată fi înţeles în deplinul sens.
O mai bună înţelegere a conceptului ar duce la o abordare corectă şi astfel la crearea de conjuncturi favorabile dezvoltării. Studenţii nu ar mai fi nevoiţi ca după terminarea facultăţii să plece în străinătate, unde domeniul designului este amplu şi în continuă dezvoltare, ci ar fi motivaţi să rămână şi să participe la procesul evolutiv al designului în România.

● Un designer ale cărui produse le apreciezi şi al cărui model vrei să îl urmezi?

Nu pot să pun că am un idol sau un model demn de urmat, mă inspiră foarte mult stilul şi tendinţele suedeze, în care materialul este tratat cu o responsabilitate fantastică şi este raportat direct funcţiunii, în timp ce forma este ceva ce rezultă ca dintr-o formulă matematică.

● Care dintre produse existente pe piaţă te-au impresionat atât ca design cât şi ca funcţionalitate?

Cel mai impresionant obiect pe care am reuşit să îl găsesc întâmplător, pe piaţa noastră, a fost scaunul Aeron al lui Herman Miller, un produs ce întruchipează funcţionalitatea totală, ce răspunde complet nevoii de a sta şi se prezintă într-o formă impecabilă, ce inspiră încredere, stabilitate şi confort.

● Produs/produse dedicate casei al căror concept este unul care te-a impresionat.

Probabil că proiectul "Heart of the home" al celor de la Electrolux poate fi considerat unul dintre cele mai impresionante obiecte destinate casei. Uşurinţa cu care poţi găti, naviga printre feluri de reţete sau personaliza întreg procesul de preparare al mâncării este foarte bine gândit şi inovator.

● Ce trebuie să aibă un produs pentru a fi considerat unul inovator şi de calitate?

Un produs inovator întotdeauna va trebui să se bazeze şi să îşi culeagă semnificaţia din ceea ce s-a creat înaintea sa. Astfel, prin parcurgerea acestui studiu intens, obiectul rezultat capătă valoare, sens şi justificare.
De câte ori se întâmplă să ajungi într-un magazin cu obiecte de mobilier sau obiecte de iluminat şi să te miri de cât de variată este piaţa, fără să îţi dai seama că în realitate 2/3 din produsele expuse reprezintă unul şi acelaşi obiect, păcălind cumpărătorul prin falsul iz de inovaţie dat de formă. Acesta este una dintre cele mai mari probleme ale societăţii româneşti care tinde să confunde forma cu design-ul.
O dată ce produsul aduce o îmbunătăţire şi în acelaşi timp însumează totalitatea calităţilor celorlalte produse existente în domeniu, atunci se poate numi inovator şi automat devine valoros.

Calitatea este o caracteristică dintr-un limbaj comun, al celui ce beneficiază de pe urma designului şi este dată de cât de bine răspunde obiectul de design, nevoii publicului său, sau mai bine zis de cât de bine relaţionează cu omul.