Garsoniera ingenios mobilata

Copiii nostri pot excela si ca mesteri

Am auzit zilele trecute o conversatie intre doua mame. Erau ingrijorate si suparate ca dragii lor copii nu au de gand sa faca facultate. Si ma gandeam la multimea de copii romani terorizati de parintii lor sa se chinuiasca prin licee teoretice sau la cei care, ajunsi intr-o scoala profesionala, sunt catalogati ca tampiti ori prosti. De ce oare ne maltratam copiii si ii subestimam, doar pentru ca noi, la randul nostru, nu ne-am implinit profesional? De ce copiii romani trebuie sa faca toti facultate si sa poarte povara famiilor lor, care asteapta de la ei sa sara repede o treapta sociala ori sa ajunga ceea ce au visat parintii lor? De ce nu ne iubim copiii si ii tratam cu dispret, daca ei nu pot sau nu vor decat sa invete o meserie?

Si de ce ii apreciem asa de mult pe mesterii care cu priceperea lor ne ajuta atunci cand avem nevoie de reparatii prin casa?

Sunt multe intrebari care trebuie sa-si gaseasca raspunsul in fiecare familie unde exista copii, dar mai ales adolescenti.

Eu cred in vocatia de mester, faiantar, zidat, tamplar, instalator, asa cum cred in vocatia de pedagog, avocat, inginer, arhitect sau jurnalist. Cred ca trebuie sa ne incurajam copiii sa urmeze ceea ce le place, ceea ce este conform indemanarii lor. Trebuie sa alungam complexele si sa spunem cu mandrie ca fiii sau fiicele noastre sunt apreciati in munca lor, chiar daca asta nu presupune sa aiba o facultate. Trebuie ca fiecare patron sa-si respecte angajatii, chiar daca nu au studii superioare, dar au abilitatea de a contribui serios la mersul afacerilor. Intr-o tara in care orice grup de muncitori sau mesteri este un tablou familiar, adica sapte stau si doi muncesc, cred cu tarie ca e nevoie de profesionisti, de adevarati "meseriasi". Asa ca in curand voi deschide o noua rubrica in supliment, unde vreau sa-i gasim impreuna cu voi, dragi cititori, pe mesterii priceputi si sa le aflam povestea. Trebuie sa ne mandrim cu ei.