Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Mexic, un mit celebru spune că in timpurile cănd nu exista timp şi lumea era sub intuneric, haos, confuzie, un zeu avea doi copii, şi pentru plăcerea lor, tatăl le-a creat o grădină cu pomi, flori, trandafiri şi diferite feluri de ierburi. Grădinile au figurat adesea in miturile despre originea lumii a vechilor civilizaţii.
O scurtă istorie a amenajărilor
In Mexic, un mit celebru spune că in timpurile cănd nu exista timp şi lumea era sub intuneric, haos, confuzie, un zeu avea doi copii, şi pentru plăcerea lor, tatăl le-a creat o grădină cu pomi, flori, trandafiri şi diferite feluri de ierburi. Grădinile au figurat adesea in miturile despre originea lumii a vechilor civilizaţii.
Aceasta inseamnă că grădinăritul a fost pentru om nu doar un simplu act de cultivare, ci şi o manifestare a spiritului creator. In trecut, grădinile ornamentale, unde plantele sunt crescute pentru aspectul lor, şi nu in scopuri utilitare, se intălneau doar la regi şi nobilime. Grădinile elene erau plantate pe terenurile cu clădiri şi serveau ca şi camere exterioare de intrunire şi ca pieţe comune.          Â
Principala trăsătură a grădinilor elene este utilitarismul şi elementele predominante sunt statuile, coloanele. Florile erau folosite ca decoraţie, iar sistemul de drenare era complicat.
Două mari civilizaţii europene
In Europa antică se remarcă două mari civilizaţii, cea greacă şi cea romană, mult avansate atăt din punct de vedere politic, căt şi cultural.
In Imperiul Roman, datorită interacţiunilor culturale s-a dezvoltat o cultură de tip mozaic. Pe lăngă evidentele influenţe greceşti asupra artei romane se remarcă şi elemente persane. Romanii au contribuit la progresul grădinăritului ca fiind parte integrantă a vieţii lor. Academiile erau construite in parcuri mari şi inconjurate cu iarbă. Trăsăturile arhitecturale comune includeau porticuri (colonade sau ziduri ambulatorii acoperite), sculpturi, coloane, crănguri plane şi predominate de chiparoşi, grote (peşteri artificiale), apă, făntăni şi terase. Majoritatea plantelor erau aduse din alte zone. Grădinile au ajuns puternic ornamentate şi luxoase. Zidurile exterioare erau pictate cu scene din grădină; sculpturile erau de asemenea pictate. In perioada in care in Grecia se dezvoltau cu rapiditate alte arte, nu se auzea nimic de cultura grecească a grădinăritului. Nici după multitudinea de excavări ce au avut loc de-a lungul timpului nu s-au găsit dovezi satisfăcătoare despre cea mai perisabilă artă, cea a grădinăritului. De altfel, martorii care au oferit picturi care reprezentau grădini orientale sau egiptene - poeţi, istorici şi pictori - nu au putut oferi dovezi despre grădinăritul in Grecia Antică. Â
Motivul acestui gol imens in arta greacă in cea mai bună perioadă il reprezintă design-ul şi aspectul oraşelor. Nu era permisă crearea spaţiilor speciale, chiar şi in timpul marii expansiuni, pentru cultivarea propriilor grădini. Â
Grădinile din Grecia de azi sunt bogate in plante şi in copaci, statuete, ziduri, coloane. Fiind o zonă montană, cu formaţiuni neregulate, aici există condiţii favorabile pentru creşterea şi proliferarea pădurilor. Tipurile de plante care formează pădurile din această zonă sunt: bradul, pinul, stejarul, fagul, arţarul şi altele. Fiind teritorii nealterate, ele oferă habitatul necesar pentru evoluţia şi supravieţuirea unui mare număr de specii de plante, animale sălbatice şi păsări de pradă pe cale de dispariţie: vulturul pescar, vulturul negru. Acestea constituie puncte de atracţie pentru vizitatorii care vin aici. Pitoreştile păduri ale Greciei joacă un rol important in conservarea mediului inconjurător
Regăsite in grădinile de azi
In funcţie de timp şi de spaţiu, grădinile au luat diferite aspecte, de la cele geometrice pănă la cele in stil peisager ce inspiră prosperitate şi prospeţime. In Creta, acolo unde locuiau grecii instăriţi, intre domeniile lor nu existau garduri de despărţire, ci copaci şi plante. Cretanii iubeau plantele, işi pictau şi ornamentau vasele. In grădinile din Grecia Antică, predominante erau colonadele, sculpturile, coloanele, făntănile şi terasele. Astăzi, in Grecia există următoarele categorii de zone protejate: parcuri naţionale, zone forestiere, monumente ale naturii, rezervaţii pentru vănătoare şi parcuri marine.
