Hoya, cascadă de flori

Delicată, dar şi rezistentă, hoya poate să încînte pe oricine are ochi pentru frumos. Însă prezintă şi un neajuns: e nevoie uneori de ani întregi pentru ca o plantă să ajungă la maturitate şi să producă flori. Dar nu mereu!

Delicată, dar şi rezistentă, hoya poate să încînte pe oricine are ochi pentru frumos. Însă prezintă şi un neajuns: e nevoie uneori de ani întregi pentru ca o plantă să ajungă la maturitate şi să producă flori. Dar nu mereu!

Popular numită "lacrima Maicii Domnului", Hoya este o plantă care începe să prindă şi pe piaţa noastră. Varietatea carnosa este deja foarte răspîndită, urmată la ceva distanţă de altele: lanceolata bella, line­aris, thompsonii şi kerrii. Problema e că la acest moment numai atît se poate cumpăra din magazinele noastre. Şi nici măcar ele nu sînt disponibile tot anul. Ce face un pasionat al acestei plante? Aşteaptă răbdător perioadele optime de comercializare, se infor­mea­ză (nu din cărţi româneşti, că deja cerem prea mult) şi foarte probabil îşi aduce plante şi lăstari din străinătate.  

Efort de adaptare

Însă nu toate varietăţile sînt la fel de docile precum carnosa. Aşadar, va trebui un efort de adaptare la fiecare varietate în parte. De exemplu: carnosei nu-i place deloc să i se umble la rădăcini. Transplantarea, oricît de deli­cată ar fi, îi decalează înflorirea cu cel puţin un sezon. De asemenea, nu trebuie să tăiaţi pedunculii care au ţinut florile. Tot pe ei se vor forma flori şi în anii următori. Varietatea lanceolata bella îşi pierde pedunculii după înflorire, pentru că are capacitatea de a genera alţii cu uşurinţă. Umbreluţele florale formează adevărate cascade graţioase. O altă varietate cu comportament similar este varietatea multiflora (se poate aduce din import). Face flori gălbui-verzui şi după înflorire pe­dunculii cad în mare parte. În schimb, are port tufos nu pendent ca bella. Este sensibilă la dereglările de udare.  

De departe cea mai mofturoasă pare să fie linearis. Este spectaculoasă prin frunzişul ei foarte alungit, însă tocmai din acest motiv este greu de păstrat echilibrul udărilor şi de găsit expunerea corectă la lumină. Şi dacă tot am amintit de lumină, thompsonii urăşte lumina insuficientă. Se îngălbeneşte şi moare dacă nu se iau măsuri rapide.

Această scurtă incursiune în lumea hoyei este menită să vă stîrnească interesul. Vom reveni în nu­me­rele viitoare cu alte informaţii care să între­gească imaginea acestei plante, ce poate să  producă multă bucurie cu puţine eforturi de îngrijire. Poate că între timp şi piaţa va deveni mai ge­neroasă cu pasionaţii şi vom putea să dialo­găm în termeni mai concreţi.