Informatii juridice

Despre restituirea imobilelor expropriate

Exproprierea reprezinta o modalitate de tre- cere in proprietatea statului a unor bunuri imobile aflate in proprietate particulara si se poate face, in tot sau in parte, numai pentru cauza de utilitate publica. Conform dispozitiilor legale, exproprierea se aplica dupa o dreapta si prealabila despagubire, prin hotarare judecatoreasca.

Exproprierea pentru cauza de utilitate publica a reprezentat, o lunga perioada de timp, un procedeu de trecere in mod abuziv a unor constructii si suprafete de teren in proprietatea statului, fara ca persoanele deposedate sa primeasca despagubirile cuvenite pentru bunurile lor.

Constructiile preluate in acest fel au fost demolate in marea lor majoritate, daca nu inte- gral, iar terenurile au fost folosite pentru extinderea blocurilor de locuinte, pentru amenajarea unor parcuri sau pentru alte investitii de interes public (metrou, artere de circulatie, etc).

Cu toate acestea, la data de 1 ianuarie 1990 au existat multe suprafete de teren care, desi expropriate, au ramas libere, neafectate de detalii de sistematizare, sau au fost doar partial afectate.

In aceste conditii, daca imobilul a fost expropriat pentru cauza de utilitate publica si nu a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost expropriat, fostul proprietar il poate revendica.

Demersul juridic al reclamantilor de a redeveni proprietari ai terenului expropriat este unul in restituire, intemeiat pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, potrivit carora "daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica".

Cu privire la acest aspect, instantele de judecata au retinut faptul ca prin Legea nr. 33/1994 s-a reinfiintat institutia juridica a retrocedarii imobilului expropriat, ca urmare a neutilizarii potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriat, iar a da eficienta acestei institutii juridice si in cazul in care bunul a fost expropriat anterior aparitiei acestei legi nu inseamna a aplica legea retroactiv.

In realitate, ceea ce se discuta nu este o situatie juridica apartinand trecutului, ale carei efecte au fost consumate pe deplin prin realizarea scopului exproprierii, ci o stare de fapt, rezultata din neutilizarea imobilului, ce s-a perpetuat, fiind si in prezent actuala, si care, in mod firesc, este guvernata de legea noua. Dovada indeplinirii tuturor dispozitiilor legale pentru a i se restitui in proprietate aceste suprafete de teren revine intotdeauna reclamantului, care are obligatia sa aduca in fata instantelor de judecata toate probele necesare admiterii unei asemenea actiuni.

Din aceasta perspectiva, pe langa necesitatea dovedirii calitatii de persoana indreptatita la a i se restitui imobilul in proprietate, recla- mantul trebuie sa faca toate demersurile pentru identificarea exacta a imobilului.

In asemenea situatii, instantele de judecata trebuie sa identifice cu precizie terenul pe care l-a avut reclamantul in proprietate, prin acte cadastrale, trebuie sa identifice terenul ramas neutilizat dupa expropriere si, de asemenea, trebuie sa stabileasca, din punct de vedere cadastral, terenul ce urmeaza a se restitui pentru ca solutia data sa fie executabila.

La fel de important este sa se stie daca s-a facut sau nu o noua declaratie de utilitate publica si daca terenul in litigiu este strabatut sau nu de retele sau lucrari subterane de canalizare, apa, gaze, telefoane si altele.

Exista insa si numeroase situatii in care imobilele preluate in mod abuziv de catre stat nu mai pot fi restituite in natura fostilor proprietari. In aceste imprejurari, persoanele indrep- tatite pot solicita aplicarea masurilor reparatorii prin echivalent.

Cu privire la aceasta situatie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit, printr-o decizie din iunie 2004, ca, fata de caracterul special al procedurii de acordare a echivalentului bunurilor ce nu pot fi restituite in natura, prevazuta de Legea nr. 10/2001, instanta de judecata, constatand dreptul reclamantului de a primi despagubiri pentru imobilul ce i-a fost preluat abuziv de stat, nu poate sa oblige in mod direct unitatea detinatoare parata la plata acestora.

Pentru stabilirea modalitatii concrete de acordare a compensatiilor, urmeaza a fi parcursa procedura de ordin administrativ speciala, fixata de titlul II din O.U.G. nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia.

Cum insa, din nefericire, aplicarea efectiva a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, privitoare la procedura speciala de ordin administrativ, se realizeaza extrem de anevoios, este dificil de apreciat cand va fi posibila acordarea despagubirilor prin echivalent pentru imobilele ce nu mai pot fi restituite in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.

Avocat Ileana Dinu