Istoria acasa la Ionel I.C. Bratianu

Pe Strada Biserica Amzei numarul 5-7 (fosta Lascar Catargiu numarul 5) intalnim o alta cladire reper urban a istoriei familiei Ion C. Bratianu in Bucuresti

Nu se poate afirma despre arhitectura neo-romaneasca ca a reprezentat un stil unitar, desi a reusit sa ia locul stilului eclectic in preferintele oficiale ale epocii. A inceput sa se dezvolte in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea si a dominat primele doua decenii ale secolului al XX-lea.

ARHITECTURA NEO-ROMANEASCA

Marea schimbare in atitudinea publicului larg s-a produs in anul 1906, o data cu deschiderea Expozitiei ce sarbatorea 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. Expozitia din 1906 a fost cel mai impresionant ansamblu realizat in Romania pana atunci. Monumentalitatea si coerenta discursului arhitectural a produs asupra miilor de vizitatori un impact cultural suficient de puternic sa dureze urmatorii 20 de ani.

Stilul neo-romanesc a fost folosit mai ales pentru cladirile structurii administratiei locale (administratii financiare, primarii, vami etc.), pentru cladirile finantate din investitii publice (locuinte ieftine, scoli rurale, muzee, facultati, biserici) si in special pentru catedralele ortodoxe construite in Transilvania dupa 1918. Avand un limbaj permisiv, arhitectura neo-romaneasca s-a bucurat de o mare popularitate, raspandindu-se rapid, fiind preluata atat de locuintele luxuoase, cat si de arhitectura modesta urbana.

Arhitectul Petre Antonescu de abia incheiase lucrarile la conacul de la Florica, cand in 1908 a inceput constructia cladirilor din Strada Amzei, dupa indicatiile lui Ionel Bratianu. Au existat etape succesive de constructie, imobilele fiind modificate de mai multe ori

Orientarea nationalista din ce in ce mai puternica a contextul politic a favorizat evident stilul neo-romanesc (regulamentele pentru anumite zone ale Bucurestiului specificau clar obligativitatea utilizarii unui stil romanesc). Dupa primul razboi mondial, acest stil a inceput sa-si piarda suflul modernizator. Intrand treptat in opozitie cu retorica si estetica modernismului printr-un limbaj arhitectural din ce in ce mai steril si mai amestecat.

Principalul reprezentant si creator al acestei miscari a fost Ion Mincu. Linia stilistica caracteristica lui Mincu, numita si "stilul Ion Mincu", a fost continuata de alti arhitecti, fiecare creand propria linie stilistica. Petre Antonescu a fost unul dintre cei mai apreciati, proiectand Ministerul Constructiilor - actuala Primarie a Capitalei (1906-1910), Palatul administrativ din Craiova (1912-1913), banca Marmorosch-Blank (1915-1923), imobilul pentru salariatii Bancii Nationale din Bucuresti, conacul Bratianu din Stefanesti etc.

ION I.C. SI ELISA BRATIANU

Ionel Bratianu s-a nascut la 20 august 1864 la mosia Florica, in judetul Arges. A studiat la Paris intre anii 1883 si 1889, la Scoala Politehnica si Scoala de Poduri si Sosele, de unde obtine, in 1889, diploma de inginer. Incearca in zadar, de doua ori, sa obtina licenta la Sorbona. Revenit in tara in octombrie 1889, se angajeaza ca inginer specialist in constructia de cai ferate la CFR, in subordinea lui Anghel Saligny.

Devine membru al Partidului National Liberal in 1895, cand candideaza la colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. La la 33 de ani era ministru pentru prima data, avand portofoliul lucrarilor publice, intr-o epoca in care era imposibil sa ai o ascensiune politica atat de rapida. La 38 de ani era ministru de Externe, iar la 45 de ani (1909) presedinte al Consiliului de Ministri si al Partidului National Liberal.

Ionel Bratianu era un "charmeur", un "sportsman", desi nu vorbea des. Dar cand vorbea, se stia ca are ceva de spus. Sala sedintelor era plina pana la ultimul loc. Mereu isi gandea discursurile, cateodata fiind revizuite de Pia, sora lui. Judeca oamenii si evenimentele dupa pozitia care i-a oferit-o statutul sau. Nu este greu sa ne facem o idee despre amploarea acestui orgoliu politic. Firea lui dominatoare nu ingaduia altora sa guverneze decat ca un scurt "interregn". La 24 noiembrie 1927, Ionel Bratianu inceteaza din viata in urma unei laringite infectioase.

In anul 1907, dupa o adevarata lovitura de teatru pe scena mondena bucuresteana, s-a casatorit cu Elisa Stirbey. Atat Elisa, cat si Ionel erau la a doua casatorie. El fusese casatorit pentru o foarte scurta perioada de timp cu Maria Moruzi, cu care a avut un fiu, istoricul Gheorghe Bratianu.

Nepoata de domn, fiind nascuta printesa Stirbey, Elisa era sora lui Barbu Stirbey si fusese casatorita 16 ani (1890-1906) cu liderul Partidului Conservator, Alexandru Marghiloman, pe care l-a parasit pentru mult mai putenicul si influentul Ionel Bratianu. In afara de aceasta ironie, Maria Moruzi si Elisa Stirbey erau verisoare. Nu au avut copii.

STRADA BISERICA AMZEI NUMARUL 5-7

Volumetria cladirilor sale este direct inspirata din arhitectura traditionala. Atat vila lui Ionel Bratianu, cat si cea a lui Vintila Bratianu din Strada Aurel Vlaicu nr. 19 reprezinta exemple desavarsite de arhitectura rezidentiala in stil neo-romanesc. Sursa de inspiratie privilegiata fiind arta brancoveneasca. Interioarele demonstreaza o perfecta continuitate a fatadelor, redand formele traditionale, de exemplu vastul birou boltit al lui Ionel Bratianu.

Doua motive de limbaj arhitectural sunt recurente in compozitia imobilelor, loggia si foisorul, tratate mereu diferit. Exemplul cel mai bun fiind loggia casei lui Ionel Bratianu, dinspre Bulevardul Dacia.

Impunatoarea gradina a resedintei, opera a Elisei, a fost deschisa publicului la 24 noiembrie 1937, cand a fost inaugurata statuia lui Ion (Ionel) I.C. Bratianu. Executata de sculptorul Ivan Mestrovici (1883-1962), dintr-un monolit de granit gri inchis de Jablanica (masiv muntos in Hertegovina). Dupa 1948, statuia a avut o soarta trista, fiind depozitata la Mogosoaia. Urme de lovituri se vad si astazi, cateva degete de la mana stanga si o parte din reverul hainei sunt sparte.

In 1991, din initiativa dnei Ioana Bratianu, a fost adusa de la conacul Golestilor, unde fusese depozitata intre timp, si reamplasata pe locul ei. Capitalei i s-a restituit, astfel, unul dintre valoroasele sale monumente de arta.

PROTECTIA MONUMENTELOR

Resedinta a fost transformata de Elisa Bratianu in Asezamantul Ion. I.C. Bratianu in anul 1930. In anul 1948, institutia a fost donata Academiei Romane. Din 1956 si pana in prezent, Asezamantul Ion. I.C. Bratianu este unul din sediile Bibliotecii Nationale, adapostind colectiile sale cele mai pretioase. Acesta dispune de o frumoasa si cocheta sala de lectura.

Lista Monumentelor Istorice 2004 volumul I, municipiul Bucuresti, pozitia 204, cod 41B0206, Str. Amzei nr. 5-7, Sector 1, casa Ion I.C. Bratianu, cladire anexa corp B 1920-1945. Imobilul se bucura de protectia juridica dedicata monumentelor istorice, cum se vede in imagini.