Cateva notiuni privind actiunea in revendicare imobiliara
Cateva notiuni privind actiunea in revendicare imobiliara
Aparitia legilor cu caracter reparator privind
dreptul de proprietate asupra unor
imobile
preluate in mod abuziv in perioada martie
1945-decembrie 1989 a condus la inregistrarea unui numar-record de procese avand ca
obiect revendicarea imobiliara.
Fie ca este vorba despre redobandirea dreptului de proprietate asupra unor unitati locative, fie ca este vorba despre constituirea sau
reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafete de
teren aflate in intravilan
sau extravilan si care sunt ocupate in mod
abuziv de diverse alte persoane, litigiile par
sa fie din ce in ce mai numeroase.
Este de presupus ca si in urma asteptatelor
modificari ale legilor privind proprietatea
procesele in acest domeniu sa fie mai multe
ca numar, iar actiunea in revendicare imobiliara sa ocupe un loc important in randul acestora.
Si schimbarile intervenite dupa anul 1990 in
viata sociala au facut ca notiunea dreptului de
proprietate sa capete noi valente, iar proprietatea sa fie din ce in ce mai apreciata.
Revendicarea este o actiune care se intemeiaza pe dreptul de proprietate, prin care cel care se considera proprietarul unui bun cere
predarea posesiei (folosintei) acestuia de la o
alta persoana.
Inseamna, deci, ca actiunea in revendicare este la dispozitia acelora care sunt proprietari,
dar nu-si pot exercita dreptul de folosinta
asupra bunului lor, deoarece acesta se afla in
posesia unei alte persoane - neproprietar.
Obligatia de a face dovada tuturor celor sustinute prin actiune revine intotdeauna proprietarului-reclamant, care este dator sa puna la
dispozitia instantei de judecata toate probele
necesare dovedirii temeiniciei cererii sale de
chemare in judecata.
Din aceasta perspectiva, calitatea de parat
intr-o actiune avand ca obiect revendicarea e
unul dintre marile avantaje ale posesorului,
care poate avea castig de cauza fara a face
absolut nimic, atata vreme cat reclamantul este dator sa faca dovada dreptului sau de proprietate prin toate mijloacele permise de
lege.
Urmarea admiterii unei actiuni in revendicare
este obligarea paratului sa lase in deplina
proprietate si linistita folosinta reclamantului
imobilul ce a facut obiectul litigiului.
Insa o problema aparte o constituie restituirea fructelor si a cheltuielilor efectuate de
posesor asupra bunului revendicat. Acestea
vor fi determinate de buna sau reaua-credinta
a posesorului, adica in raport de atitudinea
morala a acestuia in ceea ce priveste folosirea
respectivului bun.
O situatie des intalnita este aceea cand proprietarii carora li s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren nu pot uza de toate prerogativele
conferite de dreptul lor de proprietate, deoarece alte persoane folosesc fara nici un drept
acel teren.
In aceste situatii, numai o actiune in revendicare poate conduce la eliberarea terenului si
intrarea proprietarului in stapanirea de fapt a
acestuia. Exista si anumite exceptii care pot fi
invocate de catre parat pentru a paraliza actiunea in revendicare a proprietarului, cum ar fi
uzucapiunea.
Uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin efectul prescriptiei achizitive, mai exact ca urmare a posesiei indelungate exercitate asupra unui
bun.
Este de retinut faptul ca admiterea unei asemenea exceptii face ca posesorul sa fie recunoscut ca proprietar al acelui bun inca de la
data cand a inceput a-l folosi, iar titlul de proprietate invocat de catre reclamant este lipsit
de orice eficienta juridica.
Consideram insa ca legislatia ar trebui sa prevada sanctiuni mult mai drastice impotriva celor care folosesc in mod abuziv si fara nici un
drept imobilele apartinand altor persoane,
pentru ca asa vor invata, poate, sa respecte
proprietatea si toate drepturile conferite de
aceasta.
La fel de numeroase sunt si actiunile in instanta privind redobandirea dreptului de proprietate asupra caselor sau apartamentelor preluate in mod abuziv in baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950, a Decretului nr. 223/1974
sau a altor asemenea acte normative.
In aceste situatii, imobilele sunt revendicate
fie de la stat, fie de la detinatorii actuali -
fostii chiriasi care au cumparat apartamentele
in baza dispozitiilor Legii nr. 112/1995.
Din nefericire, clarificarea problemelor ce
vizeaza proprietatea este foarte mult ingreunata de faptul ca multi cetateni nu au elementarul respect pentru dreptul de proprietate, drept care, de altfel, este garantat chiar
prin Constitutie.
In incercarea de reformare a justitiei si de
aderare a Romaniei la structurile europene,
respectarea legii si a drepturilor fiecarei persoane, inclusiv a dreptului de proprietate, ar
trebui sa devina o prioritate pentru fiecare
cetatean al tarii.
Toate persoanele au dreptul de a se bucura
de bunurile lor, iar dreptul de proprietate
este "sfant" si el trebuie intotdeauna respectat, asa cum se intampla in orice societate
moderna.
Av. Ileana Dinu
0722-658.164