Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românii care au în sânge microbul inofensiv al fotbalului au cam înţeles cum e cu transferurile de străini în Liga I. Câteva zeci de băieţi găsiţi pe Internet sau “descoperiţi” la faţa locului de virtuoşii noştri impresari şi-au făcut în grabă bagajele, au părăsit ţările şi continentele de baştină şi au venit să dea culoare campionatului din spaţiul mioritic.
Românii care au în sânge microbul inofensiv al fotbalului au cam înţeles cum e cu transferurile de străini în Liga I. Câteva zeci de băieţi găsiţi pe Internet sau “descoperiţi” la faţa locului de virtuoşii noştri impresari şi-au făcut în grabă bagajele, au părăsit ţările şi continentele de baştină şi au venit să dea culoare campionatului din spaţiul mioritic. Ei sunt fotbalişti ca toţi fotbaliştii: unii mai buni, alţii mai puţin buni, unii mai tupeişti, alţii mai timizi, unii mai uşor, alţii mai greu adaptabili. Tuturor le plac fără rezerve sărmăluţele, manelele şi fetiţele noastre (nu neapărat în această ordine) şi nici unuia nu-i pasă nici cât negru sub unghie cine va lua campionatul sau cine va retrogada atât timp cât contractul curge, şi salariul merge. Singura problemă este că nici unul, dar absolut nici unul dintre ei nu ar avea loc la un mare club european sau într-un campionat puternic, unde sunt destui bani pentru a se cumpăra marfă de calitate extra.
La fel ca în fotbal, în construcţii importăm tehnologii şi mână de lucru la preţurile modeste, pe care ne permitem să le plătim. Acesta este motivul real pentru care nu avem nici o lucrare de calitate, executată repede şi impecabil, garantată pentru mai multe zeci de ani. Firmele respectabile şi performante nu vin în România nici să facă autostrăzi, nici să construiască poduri sau viaducte, nici să ridice zgârie-nori, pentru că performanţele lor sunt scumpe, iar comisioanele lor sunt mici. Iar noi, care dacă tragem pătura deasupra capului, rămânem cu “chicerele” dezvelite, preferăm să aducem antreprenori de mâna a treia, dispuşi să împartă frăţeşte furtişagul cu hoţomanii autohtoni, pentru că nu-i interesează nici ce rămâne în urma lor, nici cine vine după ei. Aţi citit, în chiar numărul trecut al suplimentului nostru, că una dintre cele mai înalte construcţii din lume, Chrysler Building din New York, o adevărată capodoperă architecturală a stilului Art Deco, a fost ridicată (atenţie, din cărămidă!) în numai doi ani. Şi asta se întâmpla în 1930. Cred că nouă ne-ar lua astăzi, în 2008, cel puţin zece ani pentru o astfel de construcţie, dacă nu cumva, ajunşi pe la etajul 40, am termina fondurile sau am constata că lucrările sunt ilegale şi ar trebui să ne apucăm de demolat…
