Mansardă sau terasă ecologică

Cu termenul de masardă suntem cu toţii familiarizaţi din cele mai vechi timpuri. Ca şi funcţionalitate, suntem obişnuiţi să credem că este mult mai avantajoasă ca acoperirea in terasă. Dar ceea ce ne propun mai nou arhitecţii sub titulatura de "terasă ecologică" pare a fi mult mai necesară in contextul vieţii cotidiene.

Cu termenul de masardă suntem cu toţii familiarizaţi din cele mai vechi timpuri. Ca şi funcţionalitate, suntem obişnuiţi să credem că este mult mai avantajoasă ca acoperirea in terasă. Dar ceea ce ne propun mai nou arhitecţii sub titulatura de "terasă ecologică" pare a fi mult mai necesară in contextul vieţii cotidiene.

Termenii de mansardă şi terasă sunt atribuiţi unor coordonate geografice diferite. Locuinţa la munte utilizează in special mansarda (datorită necesităţii pantelor la acoperiş adaptate condiţiilor meteo), in timp ce acoperişul-terasă este destinat locuinţei la mare. In spaţiul urban, opţiunea pentru un anumit tip de acoperiş este personală. Ea se decide in momentul in care vă sunt prezentate de arhitect avantajele şi dezavantajele celor două tipuri de acoperire

Ideea de mansardă este extrem de veche, fiind cunoscută incă din secolul al XIV-lea. Denumirea de "à la mansarde" provine de la numele arhitectului de origine franceză François Mansart (1598-1666), care a conceput majoritatea proiectelor sale cu mansardă in loc de podul necirculabil cu care oamenii erau obişnuiţi pănă la acel moment. Proiectarea mansardelor s-a transformat intr-o provocare pentru arhitecţi, spaţiul de sub acoperiş fiind considerat pănă atunci un spaţiu de depozitare sau un loc rezervat servitorilor ori chiriaşilor cu posibilităţi financiare reduse: studenţi, artişti etc.

Astăzi, avantajele mansardării locuinţelor in oraş sunt multiple: dezvoltarea locuinţei pe inălţime, utilizarea spaţiului atăt in anotimpul rece, căt şi in cel cald, crearea unei zone retrase, intime, care poate lua uşor orice funcţiune (minibibliotecă, un apartament pentru musafiri, o cameră de relaxare) etc.

Trebuie hotărăt incă de la inceperea construcţiei dacă locuinţa va avea un pod utilizabil sau doar unul de depozitare, deoarece structura de rezistenţă şi inălţimea acestuia pot varia in funcţie de aceste calcule. Pentru o mansardă este nevoie ca inălţime de un minim utilizabil de 180 cm, iar in zonele in care şarpanta coboară, inălţimea ajunge la 60-70 cm şi poate fi folosită ca spaţiu de depozitare. Această zonă a devenit o provocare şi pentru designerii de interior, regulile de amenajare a unei mansarde fiind speciale.

O mansardă are nevoie de incălzire suplimentară pe timpul iernii, necesită condiţii de intreţinere casnică, de mobilier, de iluminat special, de ferestre poziţionate corespunzător punctelor cardinale sau imprejurimilor (pentru a prinde cele mai bune vederi spre oraş). Cănd vine vorba despre design, de cele mai multe ori se valorifică structura interesantă a acestui spaţiu, păstrăndu-se aparentă forma grinzilor. Pentru că in general dimensiunile mansardei sunt reduse, spaţiul nu trebuie incărcat. Celor care au nevoie de un spaţiu de lucru acasă (pictori, arhitecţi, jurnalişti, scriitori, biologi, avocaţi), o locuinţă cu mansardă li se potriveşte perfect.

Dar, o dată cu dezvoltarea puternică pe toate planurile a oraşelor, mansarda tinde să fie inlocuită cu un nou concept de acoperire a clădirilor: terasa ecologică.

Natura in oraş

Ca in toate capitalele lumii, in ultimii ani s-au ridicat probleme de poluare şi in Bucureşti. Defrişarea tot mai mare a pădurilor din jur pentru amenajarea unor noi cartiere de locuinţe (exemplul cel mai bun fiind pădurile de la Băneasa, Chiajna şi Popeşti Leordeni) şi creşterea semnificativă a numărului de autoturisme pe cap de locuitor trag mari semnale de alarmă. Ca o necesitate absolută de reintroducere şi intercalare a elementelor naturale in spaţiul urban, au apărut şi la noi terasele ecologice. Acest concept nou a fost incurajat la inceput cu precădere in ţările vest-europene, unde, cu acordul primăriilor, cartiere intregi de locuinţe au primit "acoperiş verde", terasă amenajată ca o grădină.

Pentru locuinţele deja construite, transformarea acoperişului intr-o terasă este mai costisitoare, insă efectele sunt 100% pozitive. O astfel de terasă inlocuieşte ideea de grădină şi spaţiul verde aferent acesteia, reduce efectul de incălzire urbană din cauza poluării şi incălzirii atmosferice, menţine cu pănă la 25% căldura ultimului etaj in perioada iernii şi reduce canicula din timpul verii cu pănă la 50%, costurile incălzirii şi a aerului condiţionat fiind reduse in ansamblu cu 20%.

Durata de viaţă a acoperişului creşte de două-trei ori, deoarece vegetaţia il protejează de văntul de iarnă, de razele UV şi de ploi. De aceea, arhitecţii care realizează un proiect de casă pentru un teren poziţionat in oraş trebuie să il informeze pe beneficiar şi de această opţiune.

Terasaecologică inlocuieşte ideea de grădină şi spaţiul verde aferent acesteia, reduce efectul de incălzire urbană din cauza poluării şi incălzirii atmosferice, menţine cu pănă la 25% căldura ultimului etaj in perioada iernii şi reduce canicula din timpul verii cu pănă la 50%, costurile incălzirii şi a aerului condiţionat fiind reduse cu 20%

Â
Â

Căteva exemple de construcţii celebre cu acoperişul in terasă ecologică s-au făcut remarcate şi au adus in atenţia arhitecţilor această opţiune: Primăria din Chicago (Chicago City Hall), Rockfeller Centre din New York, Universitatea Nottingham, Sediul Central ONU, Vila Savoye a lui Corbusier

Dezavantaje

Pe lăngă seria lungă de avantaje pe care le prezintă terasa ecologică, sunt şi căteva dezavantaje. Prin construirea unei astfel de terase apar costuri adiţionale pentru intărirea structurii clădirii (din pricina greutăţilor suplimentare: solul, elementele vegetale, circulaţia, zăpada etc.), pentru materialele necesare realizării efective, a transportului, a intreţinerii (aceasta din urmă variază in funcţie de designul adoptat) şi a instalaţiilor aferente. In aceste cazuri este obligatorie o protecţie perimetrală completă. In situaţiile in care apar neetanşeizări, ele sunt greu de detectat şi reparat. Protecţia impotriva focului este, de asemenea, un aspect ce trebuie luat in considerare.