ARTA SI KITSCH
Frenezia cotidianului ne goleste de amintiri ca un aspirator. Le aruncam la cosul zilnic, plin cu reziduurile prezentului si angoasele viitorului, pe cale sa devenim niste desene fara umbre. Ce s-ar intampla insa daca am transforma neputinta de a ingheta timpul in opera de arta? Memoria in forma estetica, palpabila, susceptibila de a deveni ea insasi ruina? Am sti, probabil, mai bine cine suntem si de unde venim, impartasind geografii comune cu atatia altii asemenea. Cam asta face Serghei Bratkov, un artist rus prezent la Muzeul S.M.A.K. din Gent (Belgia), fara sa stie ce empatie poate trezi intr-un privitor cu acelasi sindrom al melancoliei conflictuale. Adica arhivand timpul cu spaima unui sinistrat atent la urmatoarea unda seismica.
"CAND NU VOM MAI FI COPIIâ¦"
SI ALTE REFRENE ORI LOZINCI
Dar tresar la impactul vizual al afisului rosu, smuls si culcat revolutionar la pamant. Nici nu conteaza ce reprezinta. Dimensiunea imensa, grafica si textul indemn au forta suficienta sa disloce orice inertii. Chiar daca celor mai multi imaginea le e familiara doar din filme, transpunerea din muzeu le suscita un disconfort profund. Socul le va ramane pe retina tot atat cat trauma comunismului in viata lui Serghei. Si a mea. Daca aveti asemenea amintiri, pastrati-le. Cand veti intalni lucrari ale artistilor din Est prin muzee si galerii din Vest, veti fi privilegiat. Veti intelege mai bine ca oricine ce e valoarea, tristetea si inexprimabilul lor. Ca si cum ati rasfoi un album de familie.![]() |
![]() |