In urmă cu trei săptămăni, deplasarea unor artefacte de mari dimensiuni ale Parthenonului in noul sediu al muzeului de arheologie din Atena a fost extrem de mediatizată, deşi incă de la sfărşitul anilor 1970 multe dintre vestigiile ansamblului antic de pe Acropole au fost mutate in muzeu, locul lor fiind luat de replici fidele.
Unul dintre cele mai controversate proiecte
In urmă cu trei săptămăni, deplasarea unor artefacte de mari dimensiuni ale Parthenonului in noul sediu al muzeului de arheologie din Atena a fost extrem de mediatizată, deşi incă de la sfărşitul anilor 1970 multe dintre vestigiile ansamblului antic de pe Acropole au fost mutate in muzeu, locul lor fiind luat de replici fidele. De fapt este vorba de o campanie de publicitate pentru noul muzeu al Acropolei, care se va deschide in iunie 2008 şi bineinţeles eternul subiect al restituirii colecţiei Elgin, pe care oficialii greci il abordează hotărăt, cu incăpăţănare, de fiecare dată cănd au ocazia.
Mutarea blocurilor de marmură se va incheia la inceputul lunii ianuarie, pentru a putea fi demarată următoarea etapă ce pregăteşte deschiderea muzeului nou al Acropolei, respectiv demolarea unor clădiri, din perioada neoclasică, respectiv art deco, inscrise pe lista monumentelor de arhitectură din Grecia, pentru că obturează panorama spre colina Acropolei.
Muzeul vechi
A fost construit in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar după 130 de ani a devenit neincăpător, spaţiul fiind inadecvat pentru numărul mare de obiecte expuse inghesuit. Autorităţile afirmă că noul muzeu va expune peste 4.500 de lucrări, de 10 ori mai mult decăt in vechiul muzeu. Clădirea va găzdui expoziţii despre procesul de conservare a Acropolei, istoria excavaţiilor şi mărturii, desene şi picturi ale călătorilor străini din epoca medievală pănă in secolul al XIX-lea.
Muzeul nou
Iniţiativa construirii unui nou muzeu s-a conturat in anii 1990, proiectul clădirii aparţinănd arhitectului grec Nicoletti-Passarelli. Cum era de aşteptat, fiind situat la doar 300 de metri de Acropole, după demolarea blocurilor pe locul cărora urma să se construiască noua locaţie, in urma unor investigaţii arheologice au fost descoperite ruine ale oraşului precreştin, epocă puţin cercetată pănă in prezent. Astfel in anul 2000 s-a organizat un concurs interanţional de arhitectură pentru construirea noului muzeu care să integreze noile descoperiri arheologice in circuitul său.
In octombrie 2001 a fost desemnat căştigător proiectul arhitectului elveţian Bernard Tschumi, realizat in colaborare cu arhitectul grec Michalis Photiadis. Costurile au fost estimate iniţial la 129 milioane de euro. Lucrările incepănd in 2002, se planificase inaugurarea in 2004 cu ocazia Jocurilor Olimpice, insă construcţia a evoluat mult mai incet, datorită unor numeroase, variate şi complexe probleme. Proiectul a fost adaptat realităţilor sitului arheologic şi valorilor culturale şi artistice pe care urma să le adăpostească. Au fost luate in considerare diferite aspecte, precum intensitatea şi frecvenţa cutremurelor in Atena, valoarea nepreţuită a artefactelor expuse şi numărul mare de vizitatori zilnic.
Clădirea păstrează accentele unei sobrietăţi arhitecturale, imaginaţia arhitectului fiind constrănsă să facă loc funcţionalului. Conceptul acestui muzeu reprezintă materializarea prin marmură, beton şi sticlă a unui traseu cultural binestabilit, un parcus care culminează cu friza şi metopele Parthenonului, privite de aproape intr-un spaţiu inundat de lumină.
Parterul are un spaţiu amplu pentru expoziţii temporare şi alte facilităţi necesare unui muzeu contemporan, fiind parţial suspendat peste ruinele arheologice ce pot fi privite prin pavimentul transparent.
Primul etaj are o inălţime dublă, intrucăt aici vor fi expuse colecţiile de la perioada Arhaică la Imperiul Roman. La mezanin vor fi amenajate restaurantul, magazine, auditoriumul şi centrul multimedia.
Principala sală a muzeului va fi insă la etajul doi, amenajată in jurul unei curţi interioare, cu vedere directă spre Acropole, unde vor fi expuse metopele şi friza Parthenonului. Repliciile fragmentelor din metope, friză şi statui ale frontonului aflate la British Museum vor fi expuse sub un voal transparent simbolic. Acest nivel al muzeului este realizat in intregime din sticlă, ceea ce oferă o lumină ideală. Orientarea metopelor şi fragmentelor frizei va fi exactă, această manieră de expu-nere creănd un context fără precedent pentru inţelegerea unor opere de artă, considerate capodopere ale antichităţii.
Descontextualizarea
In restaurarea monumentelor in Grecia, Marea Britanie şi Franţa contează autenticitatea formei şi nu a materiei. In Italia se urmează principiile lui Cezare Brandi, care afirma că trebuie să se restaureze "materia şi nu forma". Un exemplu relativ recent de restaurare este templul zeiţei Athena Nike. Friza a fost mutată in 1998 in muzeu, templul fiind complet demontat in 2000. Reconstrucţia ca restaurare este o tehnică, care nu mai este admisă din anul 1964, prin Carta de la Veneţia. Demontarea pentru a corecta greşelile unor restaurări anterioare inseamnă pierderea ireversibilă a substanţei unui monument, a valorii sale de autenticitate. Trebuie inţeles că un monument nu are o fază iniţială mai importantă decăt altele, iar eliminarea unei faze anulează intreaga sa istorie. Dar in restaurare nu există linii prestabilite, fiecare lacună şi fiecare monument trebuie tratate diferit. Insă in prezent se poate crea pe calculator, in imagini 3D, forma originală a oricărui monument nefiind necesară investigaţia arheologică sau demontarea şi remontarea monumentelor, care le degradează ireversibil. Conceptul de restaurare mentală prin programele 3D pare să fie viitorul restaurării formei arhitecturale.
Poluarea ultimilor 40 de ani a afectat puternic suprafaţa marmurelor ansamblului antic mai grav decăt cutremurele, exploziile, dizlocarea şi incendiile ultimilor 400 de ani. Din 1978 se desfăşoară continuu ample lucrări de conservare şi restaurare pe Acropole. Intre 1979-1986 a fost restaurat - demontat şi remontat - Erechtionul, fiind mutate Cariatidele in muzeu. Consolidarea pantelor colinei s-a desfăşurat intre anii 1979-1992. In anul 1984 au inceput lucrările de conservare la Parthenon, care se desfăşoară şi in prezent, iar din 1990 la Propilee