Palatul de la Cotroceni (II)

La sfârşitul anilor 1920, reşedinţa regală de la Cotroceni, radical reamenajată de mai multe ori, devenise una dintre cele mai moderne palate din România, cu toate acestea după moartea Reginei Maria, Regele Carol al II-lea şi apoi Regele Mihai nu au mai folosit această locuinţă.

După cutremurul din 1940 au urmat o serie de consolidări ale clădirilor şi bisericii, supravegheate de arhitectul Mario Stoppa. În aprilie 1944 palatul a fost din nou avariat în urma bombardamentelor asupra Capitalei. Reparaţiile au fost realizate după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Horia Teodoru între 1945-1947. Din 1949, ansamblul arhitectural de la Cotroceni şi-a schimbat funcţiunea, devenind de la 1 mai 1950 Palatul Pionierilor, sediu al Uniunii Tineretului Muncitor.

Din 12 iulie 1991, prin hotărâre guvernamentală, vechiul palat regal împreună cu dependinţele mănăstirii cantacuzine au devenit Muzeul Naţional Cotroceni, iar aripa nou construită în anii 1980 a devenit sediul Preşedinţiei României.

CONSOLIDĂRI ŞI DEMOLĂRI
Clădirile palatului au fost consolidate atât în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, cât şi după cel din 4 martie 1977, când pe lângă măsurile de întărire a structurii, au fost restaurate şi elementele decorative prăbuşite sau avariate. În această perioadă s-a construit o nouă aripă pe latura dinspre sud a ansamblului arhitectural, fosta reşedinţă regală devenind din palat al pionierilor locuinţă de protocol.

Exteriorul şi interiorul noii aripi a păstrat acelaşi stil arhitectural. Toate aceste intervenţii desfăşurate între 1977-1987 au fost coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu. Biserica cantacuzină "Adormirea Maicii Domnului" din secolul al XVII-lea, deşi a fost consolidată în urma cutremurului din 1977, a fost demolată în iunie 1984. Anterior atât pictura realizată de Pârvu Mutu, cât şi obiectele de cult fuseseră luate pentru a fi restaurate. Mare parte dintre obiectele de la mănăstire cantacuzină de la Cotroceni pot fi admirate la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.

RECONSTITUIRI
În timpul lucrărilor din anii 1980, la primul nivel al vechiului palat regal s-a pus accentul pe restaurarea interioarelor rămase relativ intacte. Problemele au apărut în cazul încăperilor celui de-al doilea etaj, radical modificate cât timp clădirea a fost Palat al Pionierilor. Iniţial, la etaj erau apartamentele private ale fostei familii regale: dormitorul şi sufrageria Regelui Carol I, decorate în stilul neorenaşterii germane.

Salonul Oriental era urmat de apartamentele regale, salonul Henric al II-lea şi apartamentul francez. Din nefericire, de multe ori fotografiile, planurile sau descrierile de epocă au fost mai puţine sau chiar au lipsit pentru unele încăperi de la etajul al doilea. Astfel s-a încercat păstrarea "ideii compoziţionale iniţiale şi s-a optat pentru soluţia recompunerii atmosferei decorative specifice sfârşitului de secol al XIX-lea şi începutului celui de-al XX-lea, ţinându-se cont în primul rând de soluţiile adoptate la restaurare", scria arhitectul Nicolae Vlădescu în monografia Muzeului Cotroceni.




Trebuie amintit că fostul palat regal a fost în anii 1980 locuinţă de protocol, astfel distribuirea şi amplasarea în apartamente diferă făţă de cea din timpul Reginei Maria.

Salonul Oriental, cu înălţime dublă faţă de restul camerelor alăturate, a avut diverse funcţiuni: atelier de pictură şi pirogravură, studio, sală de clasă pentru prinţese, ca ulterior să redevină salon. Mobilierul de provenienţă orientală, piesele din bronz şi porţelanul contrastează cu amenajarea în stil Tudor a salonului. Apartamentul Regelui

Carol I încearcă de asemenea să reconstituie stilul neorenaşterii germane, fiind compus dintr-o cameră de lucru intimă şi un dormitor, cu şemineu impozant din marmură, masa şi cele câteva fotolii trec aproape neobservate întrucât patul monumental al Reginei Elisabeta şi al Regelui Carol I domină încăperea.

În saloanele Adam şi Empire, cu deschidere spre aripa dinspre vest a palatului, asociază două stiluri inspirate din formele sobre ale antichităţii. Şi nu în ultimul rând apartamentul Reginei Maria, aşa numitul "dormitor biserică", care reprezenta fascinaţia pentru revival a acelei epoci. Încăperea a fost însă restaurată în anii 1980 conform aspectului din 1929, când Regina Maria alesese stilul Tudor pentru acest dormitor.

Interioarele muzeului sunt percepute astăzi ca o "aglomerare de stiluri, rezultată din suprapunerea de intervenţii, extinderi şi reamenajări funcţionale sau estetice", şi totuşi este imposibil să nu rămâi impresionat de cuhnia cantacuzină, holul de onoare sau Salonul Alb.


Biserica
Demolată în 1984, după ce fusese restaurată în urma cutremurului din 1977, biserica a fost reconstruită în 2004 pe vechile fundaţii. Prin H.G. nr.194/ 25.02.2009, Administraţia Prezidenţială s-a gândit să preia mai multe bunuri culturale, proprietate privată a statului, aflate în custodia MNAR din 1977. Aproape 150 de obiecte de cult - icoane, broderii, orfevrărie, mobilier liturgic - de o inestimabilă valoare, urmează a fi extrase din spaţii special amenajate şi aşezate în biserica de beton neterminată încă, deci în condiţii de conservare incerte.


Muzeul Naţional Cotroceni
Acesta este probabil singurul muzeu de artă din România unde îţi trebuie un act de identitate ca să îl poţi vizita.
Biletul de 12 RON pentru o vizită ghidată "în fugă", nu include bineînţeles parcul. Pentru a fotografia plăteşti 40 de RON, iar pentru a filma 150 RON. Însă de Ziua Porţilor Deschise poţi vizita gratuit atât parcul, muzeul, cât şi palatul prezidenţial, şi fotografia fără taxă tot ceea ce doreşti, bineînţeles fără blitz.