Primele veşti depre programul guvernamental Prima Casă dădeau speranţe mari tinerilor care nu aveau în proprietate nici o locuinţă. După doi ani de funcţionare, multe dintre acele persoane renunţă la ideea de a aplica la program din cauza sumei garantate care nu acoperă costul apartamentului dorit. Alţii se opresc imediat ce află care sunt paşii care trebuie urmaţi pentru obţinerea creditului sau o dată ce realizează costurile pe care le implică acest program.
Critici la adresa programului
Nici printre investitori Prima Casă nu este privit cu ochi buni. De fapt, imediat ce clientul menţionează că vrea să achiziţioneze locuinţa prin Prima Casă, atitudinea celor mai mulţi dintre agenţii imobiliari se schimbă brusc mai ales dacă preţul cerut depăşeşte plafonul garantat de stat. Scepticismul cu care reprezentanţii domeniului imobiliar privesc programul Prima Casă a fost alimentat pe parcursul celor doi ani de funcţionare, astfel că în prezent spun despre a treia variantă a iniţiativei guvernamentale că poate fi tradusă printr-o listă lungă de modificări, dar nici una în punctele esenţiale. Singurele îmbunătăţiri vin în ajutorul celor care vor să construiască prin asociere, mai ales că băncile sunt deschise la negocierea contractelor.
După Prima Casă 2 care a adus modificări în ceea ce priveşte sumele garantate, toată lumea se aştepta ca şi de data aceasta să se întâmple la fel şi suma să crească măcar cu câteva mii de euro, care să înlesnească achiziţionarea apartamentelor noi. Aşteptările tuturor au fost însă înşelate, iar statul continuă să garanteze aceleaşi sume. Schimbarea a venit în cazul plafonului care este de cinci ori mai mic decât în prima fază a proiectului, desfăşurată în 2009. O sumă mai mare „ar fi făcut ceea ce programul Prima Casă trebuia să facă de la bun început: să relanseze economia. Dar acum, în condiţiile în care clienţii sunt puşi să gireze cu toate conturile, se demonstrează că statul nu mai are sprijinul băncilor. Românii oricum suferă de neîncredere în ziua de mâine, nu era cazul să alimentăm acest comportament. Cred că programul Prima Casă se caracterizează printr-un exclusivism dus la extrem, iar dezvoltatorii nu se bazează din start pe acest program pentru creşterea vânzărilor, căci locuinţele lor ies aproape întotdeauna din plafon. Şi asta nu pentru că sunt scumpe, ci pentru că suma este valabilă pentru apartamente cu două camere”,declară Nimrod Zvik, director marketing Be Igloo.
Pe de altă parte, dezvoltatorii spun că plafonul de 60.000 de euro influenţează şi decizia celor care nu vor să cumpere prin program, însă iau această sumă ca punct de referinţă. Andrei Rusu, director Vision House, spune că din această cauză „preţurile apartamentelor vechi au început să scadă şi vânzarea de apartamente noi, peste 60.000 de euro să se blocheze din nou”.
La dobânzi mici, costuri suplimentare mari
Un aspect aspru criticat al programului Prima Casă sunt taxele impuse. În contextul în care acest program a fost conceput pentru tinerii fară proprietăţi şi cu posibilităţi financiare medii, costurile implicate sunt văzute ca fiind mari şi descurajatoare. Neîncrederea tinerilor a fost alimentată şi de birocraţia de care s-au lovit în încercarea de a aplica la program, dar şi de valurile de disponibilizări cu care s-au confruntat românii în ultima perioadă. „Pe măsură ce parcurgi acest program, te încurci în toate hăţişurile birocratice. Tinerilor, cărora le-a fost destinat programul tocmai pentru a avea facilităţi financiare, le sunt impuse taxe peste taxe. În condiţiile în care statul cere atâtea garanţii, e deja prea complicat sa te încadrezi într-o astfel de iniţiativă. Dispare însuşi scopul programului Prima Casă.
Oamenilor le este frică să ia un credit, indiferent dacă este vorba despre Prima Casă sau nu. Astfel, Prima Casă 3 are nevoie de o schimbare a politicii de taxare a noilor proprietăţi şi de o strategie de încurajare a investiţiei”, spune Hai Solomon, dezvoltator Obor Towers.