Reşedinţa "regelui electricităţii" în interbelic

Într-unul dintre cele mai sofisticate cartiere ale Capitalei, la răscrucea dintre străzile Pangratti, Rabat şi Aleea Alexandru, iese în evidenţă un volum arhitectural sobru, îmbrăcat în parament de cărămidă aparentă de culoare ocru-roşu ce contrastează cu soclul din piatră de talie al demisolului. Eleganţa clădirii construită în stil modernist între 1932 şi 1933, constă în echilibrul proporţiilor şi în elementele decorative, de altfel simple, precum ancadramente din piatră şi, în registrul superior, o friză constituită dintr-un joc discret de cărămizi aparente în decor. Ferestrele sunt dezvoltate pe orizontală şi dispuse pe lungime unifică faţadele.

Atât accesoriile aplicate faţadelor, cât şi cele din interior sunt din fier forjat şi bronz, iar ancadramentele uşilor şi ferestrelor, soclul clădirii, ca şi profilul cornişei s-au executat din piatră de talie de Başchoi, din Dobrogea, spune Duiliu Marcu, în timp ce Emil Prager afirmă că era piatră albă de Vraţa, din Bulgaria.

Duiliu Marcu a considerat acest teren "prea mic", ceea ce explică utilizarea la maximum a suprafeţei parcelei, aşezarea clădirii pe alinerea Străzii Pangratti şi grădina mică. Întreaga suprafaţă neconstruită a terenului dinspre nord a fost transformată într-un colţ retras cu gazon, flori, pergole şi o fântână, care se revarsă într-un bazin. Suprafaţa construită "la parter este de 425 mp, iar volumul construit de 4.200 mp", inclusiv demisolul. De altfel, în cursul lucrărilor de construcţie a acestei confortabile locuinţe, arhitectul a fost nevoit să modifice proiectul, atât distribuţia interioară, cât şi faţadele. "Realizarea acestei construcţii a impus betonul armat, şi finisajelor numeroase probleme dificile, astfel, planul diferit al distribuţiei zidurilor despărţitoare de la etaj şi parter prevede puncte de sprijin mascate din beton armat pentru preluarea încărcărilor planşeelor şi posibilitatea execuţiei de grinzi neaparente la tavane în camere. Zidăria de cărămidă aparentă a necesitat comenzi speciale de cărămidă dublu presată, iar menţinerea feţelor curate a impus prelucrarea muchiilor aparente la polizor pentru menţinerea lăţimii rosturilor şi prepararea unor mortare neutre speciale, pentru evitarea eflorescenţei la rosturi", scria inginerul Prager.

INTERIOARE
Vila, dispusă pe două niveluri, este o construcţie discretă, cu interioare luminoase, având caracterul unei confortabile locuinţe pentru două familii, întrucât se compune din două apartamente. La demisol erau amplasate instalaţia de încălzire, boilerul, spaţii de depozitare şi camere pentru servitori. Parterul are o intrare cu vestiar care comunică printr-o scară cu subsolul, un hol central din care se trecea în salonul cu pian, a cărui loggie şi terasă dau spre Strada Rabat, un birou-bibliotecă, apoi urmează sala de luat masa, cu o terasă amplă spre grădină. Ca anexe erau oficiul, bucătăria, cămara şi o curte de serviciu. Nivelul parterului este la 2 m deasupra solului. Garajele erau unul spre Str. Pangrati, iar celălalt avea accesul dinspre curtea de serviciu.

Din holul central se ajunge la etajul I, unde era: o cameră de zi, un hol birou, o sufragerie, trei dormitoare, cu dulapuri încastrate, două băi, un oficiu şi o bucătărie. La etajul II erau amenajate debaraua, lingeria, călcătoria, uscătoria, spălătoria şi "o adevărată grădină suspendată", amenajată cu gazon şi flori, toate detaliile fiind atent studiate.

Din fotografii reiese dorinţa proprietarilor de a locui într-un spaţiu confortabil şi armonios, cu mobilier elegant, obiecte de artă, o bibliotecă-birou şi splendide tablouri. Pardoseala biroului, a holului şi a sălii de luat masa era din parchet de nuc şi de stejar, în model "tablă de şah". Pereţii sufrageriei erau "acoperiţi pe o lăţime de 2,30 m cu lambriu de lemn de nuc, în ton închis, lustruit", scria arh. Duiliu Marcu.

Scara principală s-a executat din lemn de stejar, cu rampe de nuc, decorată cu elemente de metal. "Pardoseala camerelor de dormit principale s-a executat din mochetă în ton gris perle. Pereţii dormitorului principal au fost acoperiţi cu mătase plisată. Atât pereţii, cât şi pardoseala băii principale s-au placat cu marmură albă de Carrara, iar obiectele sanitare au culoarea verde închis", scria arhitectul clădirii.

Lui Duiliu Marcu îi plăcea să îl citeze pe Victor Hugo spunând: "Faţada aparţine arhitectului, iar interiorul comanditarului". Arhitectul afirma despre proiectele sale: "Eu pot să declar azi că sunt departe de a fi fost întotdeauna mulţumit de ceea ce am realizat", tocmai de aceea faptul că vila din Aleea Modrogan 1, actuala Rabat 1, este prezentată detaliat în albumul aniversar.

DUPĂ 1950
În Decretul nr. 92 din 19 aprilie 1950, la poziţia 1.085 era trecut numele Elenei Buşilă, fiindu-i naţionalizate un imobil în Bucureşti, în Strada Modrogan nr. 1, actuală Str. Rabat nr. 1, şi vila din Sinaia, Str. Mănăstirei 13, cumpărată de la generalul Candiano-Popescu. Astăzi, vilă este bine întreţinută, dar în exterior au apărut în plus câteva aparate de aer condiţionat care deteriorează aspectul faţadelor impecabile şi se observă de asemenea, mici probleme ale soclului, dar clădirea îşi păstrează cu demnitate importanţa, fiind înscrisă în lista monumentelor, poziţia 1.802, cod B-II-m-B-19491.

Inginerul Constantin Buşilă, pe care fiica sa, Tutu Georgescu, îl numea afectuos "Regele electricităţii", a fost profesor 40 de ani, decan la Politehnică şi ministru. Acesta a fost arestat la 18 mai 1945 din clădirea Electrica din Bdul Take Ionescu nr. 27, unde locuia, după ce casa din Modrogan nr. 1, fusese ocupată de armata sovietică, care confiscase "în maniera cunoscută pianul, aparatele de radio, tablourile, statuile, o parte din cărţile aflate în biblioteca ce număra 35.000 de volume. În 1946, Tribunalul Poporului l-a condamnat la zece ani închisoare şi confiscarea averii", scria fiica sa. A încetat din viaţă în închisoarea de la Aiud pe 3 februarie 1950.

"Casa care se sfinţea prin cununia noastră, 27 aprilie 1933, abia fusese terminată"

Fotografii din albumul "Arhitectura 1920-1960" al arh. Duiliu Marcu şi din "Amintiri dintr-un secol de viaţă", de Tutu Georgescu