Restaurare la casa Pogor din Iasi

Decoratiuni pastrate miraculos prin urgia vremurilor

Casa Pogor se afla intr-un avansat proces de restaurare si va deveni, cu siguranta, un punct de atractie intre muzeele literare iesene. Despre valoarea ei patrimoniala este de ajuns sa spunem numai ca aici s-au consumat serile literare ale "Junimii" si ca, printr-un miracol, multe elemente decorative din interior s-au pastrat intr-o stare suficient de buna incat sa poata fi restaurate.

Casa a fost asezata pe o veche vatra boiereasca a familiilor Cerchez si Coroi, intr-un sit considerat istoric. Stim cu precizie data constructiei pentru ca in timpul sapaturilor necesare consolidarii, in trei colturi ale casei s-au gasit niste caramizi hexagonale (forma si marime atipice) pe care era scris, cu litere chirilice, urmatorul text: "V.Pogor cu sotia sa Zoe, 1850". Casa a fost darul pe care vornicul Vasile Pogor l-a facut fiului sau, Vasile Pogor junior, la intoarcerea acestuia de la Paris, de la studii.

"CASA CU FERESTRE LUMINATE"

Tanarul Pogor a fost o figura proeminenta a epocii sale. Numele sau si aceasta casa sunt legate de complotul care l-a indepartat de la tronul Principatelor pe Alexandru Ioan Cuza. Vasile Pogor era convins, laolalta cu alti tineri progresisti, ca un principe strain era mult mai folositor politicii romanesti care cauta spre vestul Europei. In mai multe randuri numit prefect sau ales primar al Iasului, Pogor a fost un mare edil, un propagator de cultura si de inovatie tehnica. In timpul mandatelor sale s-au construit Teatrul National si Universitatea ieseana, iar casa sa era supranumita "casa cu ferestre luminate", fiind cea dintai locuinta din Moldova iluminata electric. La invitatia si sub obladuirea sa tinerii remarcabili, educati la Paris, Berlin sau Viena, se adunau in acesta casa pentru aprinse discutii intelectuale, politice, sociale. La aparitia lui Titu Maiorescu, un adevarat spiritus rector, s-a coagulat grupul ce urma sa formeze Societatea literara "Junimea". Aici, dupa 1863, s-au tinut furtunoasele sedinte junimiste in frunte cu intemeietorii Societatii: Negruzzi, Maiorescu, Carp, Rosetti, Pogor. Aici s-a format o redutabila pleiada de intelectuali: filosofi, istorici, scriitori, critici literari. Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, Xenopol, Lambrior; Gane, Conta sunt numai cateva dintre marile personalitati ce au trecut pragul casei Pogor.

O ISTORIE CA O POVESTE DE IARNA...

Dupa o istorie consistenta, de mai bine de cincizeci de ani, sub proprietatea familiei Pogor, casa este vanduta, in 1901, principesei Maria Moruzi, vaduva lui Alexandru Cuza, cel de-al doile fiu al domnitorului. Recasatorita, Bratianu, principesa ramane proprietara casei impreuna cu fiul sau, istoricul Gh. I. Bratianu, care avea sa moara in inchisorile comuniste, la Sighetul Marmatiei. In 1938 casa este inchiriata Rezidentei Regale a tinutului Prut. In timpul celui de-al doilea razboi mondial aici sunt instalate Comandamentul trupelor germane si apoi, evident, cel al trupelor sovietice... Trecuta pentru scurta vreme in patrimoniul Regionalei C.F.R. Iasi, proprietatea este nationalizata in 1948 pentru a functiona sub acoperisul ei o scoala de partid sau un inspectorat sanitar veterinar...

Abia in 1968 autoritatile locale fondeaza Muzeul de literatura din Moldova, ca sectie a Complexului muzeal Iasi iar casa Pogor devine sediul acestei institutii. Azi, ea apartine Muzeului Literaturii Romane, institutie autonoma care are in coordonare 12 muzee si case memoriale iesene.

LUCRARI DE CONSOLIDARE SI RESTAURARE

Casa Pogor este construita pe un adevarat sit arheologic in care sapaturile au revelat locuinte subterane (bordeie) datand din secolele XV-XVI. Consolidarea si restaurarea catacombelor s-a incheiat in 1994. Aceste hrube au avut destinatii multiple (spatii de depozitare, de tezaurizare, de refugiu), iar ele au fost dezvoltate pe trei nivele de catre proprietarii cunoscuti: familiile Coroi, Cerchez (tatal si fiul), Pogor (tatal si fiul), Moruzi-Bratianu. In anul 2004 au demarat si lucrarile de restaurare a casei propriu-zise, executate de catre mesterul Florin Tabarnea.

Cateva elemente decorative interoare de exceptionala valoare s-au pastrat din fericire aproape intacte, bine conservate, acoperite numai de straturi succesive de vopsea, ipsos sau aracet. Dupa indepartarea succesiva a interventiilor "reparatorii" s-a putut trece la procesul de restaurare a tavanelor si peretilor, a scarii interioare, a sobelor, usilor si ferestrelor. Tavanele originale au fost casetate cu lemn de brad protejat cu baituri, serlac si aurit cu aur de 14 karate. Un alt tavan, tot din lemn, a fost decorat folosindu-se o tehnica pe baza de tempera grasa, de culoarea albastru de Prusia si aurit. Au fost de asemenea restaurate complet stucaturile si ancadramentele usilor. Toata tamplaria de la ferestre si usi, precum si blaturile usilor sunt originale. Exceptional de valoroase sunt sobele construite cu teracota vieneza dar si gratiile de la ferestre, din fier forjat, cu imbinari nituite manufacturate, se pare, in ateliere locale.

Aproape perfect conservata este si scara interioara, sculptata in lemn de stejar. Aici au fost refacute podina de odihna care era prabusita, stalpul de sustinere al acesteia, precum si cheia de imbinare. Se lucreaza la pictura murala din holul de acces executata original pe un glet de ipsos cu tempera grasa. Tot in mod miraculos a trecut prin vremuri si este inca in casa policandrul original aflat in salonul de primire.

Lucrarile de restaurare vor fi gata in primavara anului 2006 iar reconstituirea muzeografica, in toata complexitatea ei, se va sfarsi probabil catre toamna aceluiasi an cand, promitem, vom reveni pentru un reportaj mai amplu.