Sejur de zece zile şi imagini cutremurătoare

Avem pretenţii de la clasa politică să vorbească o limbă română academică. Foarte bine, cine iese în faţă cu pretenţia de a conduce ţara trebuie să dovedească în primul rînd că are capacitatea de a comunica în mod corect şi limpede ideile sale. Ce ne facem însă cu unii dintre colegii noştri de breaslă, băieţii cu aere de mari jurnalişti, care dau uneori limbă prin bălării ignoranţei.

Avem pretenţii de la clasa politică să vorbească o limbă română academică. Foarte bine, cine iese în faţă cu pretenţia de a conduce ţara trebuie să dovedească în primul rînd  că are capacitatea de a comunica în mod corect şi limpede ideile sale. Ce ne facem însă cu unii dintre colegii noştri de breaslă, băieţii cu aere de mari jurnalişti, care dau uneori limbă prin bălării ignoranţei. Citesc mai peste tot (ba mai şi aud pe la televiziuni şi ra­dio­uri) că ixulescu “a petrecut un sejur de zece zile” în America sau că nu ştiu ce fir­mă de turism oferă “sejururi de cinci zile” la preţ re­dus şi cu drumul inclus… Fraţilor, în limba română, cuvîntul sejur a fost preluat prin contopirea expresiei franţuzeşti “sept jours”, care înseamnă o vacanţă de şapte zile, adică fix o săptămînă. Băgaţi bine în cap: sejurul nu poate avea decît şapte zile, nici mai multe, nici mai puţine!

De la nenorocirea care s-a abătut asupra Chinei, un post de televiziune care se crede cel mai deştept din ţară mă oripilează, anunţînd difuzarea unor “imagini cutremurătoare”, asociere de cuvinte care creează impresia de miştocăreală ieftină sau ironie jegoasă. Ziceţi-le, nene, ima­gini şocante, imagini teribile, imagini înfricoşătoare sau oricum altfel, dar nu cutremurătoare. În privinţa cataclismului care a lovit această ţară, mai vreau să spun că acest nefericit eveniment ar trebui să pună în alarmă de gradul zero autorităţile şi oficialităţile din România, pentru că în multe dintre oraşele noastre, şi mai cu seamă în Capitală, un seism care ar trece de şapte grade pe scara Richter va fi ucigător pentru sute de mii de cetăţeni nevinovaţi. Vorbim de ani în şir despre clădirile marcate cu fatala bulină roşie, despre consolidări sau chiar demolări obligatorii, despre programe de instruire a populaţiei (în special a copiilor), dar, în fapt, nimeni nu face nimic concret. Noi vom aborda, de altfel, acest subiect într-o serie de articole, în numerele viitoare ale acestui supliment, în speranţa că vom putea sensibiliza opinia publică şi autorităţile competente.