Terasele zgarie-norilor

Prima mea impresie despre New York: monument arhitectural. Toate televiziunile din lume difuzeaza constant seriale americane, multe dintre ele cu actiunea petrecandu-se in asa numitul Big Apple. Imagini spectaculoase cu zgarie-norii din Manhattan… ni se pare uimitor... Cei care nu au avut ocazia sa le vada pe viu, se tempereaza imediat, gandindu-se ca sunt doar niste scene ce apar la televizor. Si, pe ecran, totul este posibil...

Cert este ca aceste cladiri uriase de zeci de etaje exista si sunt absolut impunatoare. Ceea ce este si mai impresionant insa, este cat de multa grija au locuitorii acestui oras magnific de spatiile verzi si cum construiesc gradini sau amenajeaza terase in orice coltisor. Astfel de locuri, sunt intr-adevar sarmate pe acoperisul unor cladiri de 40, 50 de etaje.

Avantajul locuirii la o astfel de inaltime este privelistea. Bineinteles, nu intotdeauna poate fi absolut superba, dar... de cele mai multe ori sunt relevate panorame urbane grandioase. Aflata in vizita la prietenii mei din NewYork, nu am putut sa raman indiferenta la forma interesanta a constructiilor, la aspectul ingrijit al cladirilor, dar ceea ce este din cale-afara, este grija cu care sunt intretinute. Pentru ca totul este din beton si metal, va puteti imagina caldura din timpul verii! Dar, nici o problema, s-a gasit si un remediu: spatiile verzi amenajate acolo unde nici nu te gandesti. Privind de la etajul 38 am ramas uimita sa vad cate terase se aflau pe acoperisurile cladirilor. Oriunde structura acoperisului permite se afla o astfel de terasa la care de obicei au acces toti locatarii cladirii. Cei care au balcoane sau macar un spatiu exterior ferestrelor, destul de mare si stabil cat sa poata sustine ghivece... pai, sa fii sigur ca acolo sus, le gasesti!

Astfel de mici zone verzi se regasesc pe aproape toate cladirile si nu de putine ori, daca privesti in sus, atentia iti este atrasa de crengile copacilor plantati in recipiente speciale, chiar acolo la inaltime. Este ca si cum pamantul si iarba distruse de fundatia cladirii, au fost transferate la zeci de metri altitudine pentru a-si relua functiile naturale si estetice. Si pe blocurile de la noi ar fi posibil asa ceva!

Am admirat, si m-am mirat de cata grija au oamenii de aici de spatiul verde. Sa fie un semn ca le pare rau ca l-au pierdut? Si ma gandeam la cum nu avem noi grija de el. Sa trebuiasca oare sa-l pierdem ca sa-l pretuim? Probabil ca da...