Tichia de mărgăritar

Am prevăzut ce se va intămpla in Bucureşti in seara zilei de 1 Decembrie atunci cănd am văzut cum toate posturile de televiziune, staţiile de radio şi publicaţiile cotidiene mobilizau "boborul" să vază minunea din Piaţa Unirii, la orele 19 trecute-fix. Este adevărat, nu am anticipat şi amploarea de-a dreptul tragică a evenimentelor, pentru că mai aveam incredere in flerul de esenţă dămboviţeană al locuitorilor capitalei şi in comoditatea sictiristă cu care ei ştiau să trateze acest gen de indemnuri.

Pentru organizatori se poate spune că "acţiunea" a fost un succes atăt de răsunător incăt a penetrat pe fluxul de ştiri ale unor importante agenţii internaţionale. Adoptănd o atitudine brusc rezervată, media autohtonă s-a mărginit in zilele următoare să descrie destul de sec derularea faptelor şi să ataşeze imagini relevante cu afluirea şi defluirea turmei de curioşi pe trotuare, pe carosabil, la gurile şi in staţiile de metrou. Nu vom şti insă niciodată (nici nu prea avem cum…) căte traume personale s-au adunat in cele căteva ore de isterie colectivă, căţi oameni au leşinat, s-au ales cu fracturi, s-au rătăcit de copiii lor, de familie sau de prieteni. Aşa cum nu vom afla nici căte portofele, telefoane mobile şi lănţişoare de aur au fost ciordite sau pierdute in marea inghesuială.

Din toată tărăşenia căteva chestiuni mi se par semnificative. In primul rănd, informaţia că Bucureştiul va avea cel mare brad din Europa a făcut foarte multă lume să se imbăţoşeze şi a determinat un număr neaşteptat de mare de chelioşi să-şi pună pe cap tichia de mărgăritar. A trecut absolut neobservată declaraţia lejeră a unui tănăr, care intervievat in timpul operaţiunilor de montaj, a spus că văzuse acelaşi brad anul trecut, la Lisabona.

Avem de-a face, prin urmare, cu un brad itinerant şi ar fi fost, cred eu, mai corect faţă de publicul romănesc să i se comunice traseul parcurs in ultimii ani de această imensă structură decorativă. In mod logic, apare a doua problemă: Căt a costat transportul, instalarea şi inchirierea structurii (inclusiv instalaţia electrică), precum şi cine a suportat toate cheltuielile acestea. Dacă s-au folosit şi bani proveniţi din buzunarele contribuabililor, acestora trebuia să li se prezinte factura, cu toate explicaţiile de rigoare.

In sfărşit, toată istoria este invăluită in aburul bine pompat din zona politică. Sunt absolut sigur că nici unul dintre funcţionarii publici, care au fost implicaţi in aprobarea acestui proiect, nu vor petrece sărbătorile de iarnă in ţară, nu şi-au dus copiii să admire minunea, nu şi-au inghesuit nevestele in ramele metroului.

Prin urmare, cel mai mare brad de Crăciun din Europa va lumina căteva săptămăni cea mai săracă, aglomerată şi murdară capitală a bătrănului continent, spre bucuria naivă şi deşartă a unor locuitori care, de o bună bucată de vreme, nu ştiu altceva decăt să dea in gropi…    Â