Tombstone, statul Arizona

Locuitorii din Tombstone, Arizona, obişnuiesc să spună că oraşul lor "este prea dur ca să moară vreodată". In acest oraş, atăt de reprezentativ pentru istoria devenirii poporului american, pe Allen Street există şi astăzi, surprinzător de bine conservată, o clădire emblematică: Bird Cage Theater.

Poate cea mai controversată construcţie din intreaga Americă

Locuitorii din Tombstone, Arizona, obişnuiesc să spună că oraşul lor "este prea dur ca să moară vreodată". In acest oraş, atăt de reprezentativ pentru istoria devenirii poporului american, pe Allen Street există şi astăzi, surprinzător de bine conservată, o clădire emblematică: Bird Cage Theater. Transformată in muzeu, construcţia primeşte anual milioane de vizitatori curioşi să vadă locul pe care, cu mai bine de o sută de ani in urmă, New York Times il numea "cel mai sălbatic, mai ordinar, mai periculos şi mai fascinant loc aflat intre Basin Street şi Coasta Sălbatică".

Istoria unei afaceri

Bird Cage Theater a fost inainte de orice o formidabilă afacere care a produs, in numai opt ani şi căteva luni, bani şi faimă pentru un secol şi jumătate. Se estimează că in mai puţin de un deceniu numai pe la mesele de pocher s-au jucat peste 10 milioane de dolari (sumă fabuloasă pentru acele vremuri) din care 10% erau ale "casei". Construită de meşteri rămaşi anonimi, clădirea impresionează şi astăzi prin faţada atractivă şi prin impecabila organizare a spaţiilor inerioare. Pe la 1880, in această incintă (a mai fost denumită şi Bird Cage Opera House Saloon) funcţionau un teatru, un bar tip saloon, o sală destinată exclusiv jocului de pocher, precum şi ceea ce americanii numesc intr-un cuvănt "borthel".

Damele ocupau in total 14 camere situate desupra barului, căte şapte pe fiecare latură a acestuia. Stabilimentul funcţiona 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămănă, spre satisfacţia minerilor, a cowboy-lor şi a lucrătorilor de la căile ferate cantonaţi cu duiumul in zonă. De la mica scenă de cabaret pănă la organizarea zonei de bar sau a meselor de joc, Bird Cage Theater a fost şi a rămas modelul ideal pentru filmele care fac istoria Vestului sălbatic, decorurile unor producţii celebre fiind reproduceri fidele pănă la detaliu.

Vizitatori şi fantome

O impecabilă valorificare turistică a locului oferă vizitatorilor un amestec tentant de date istorice reale, legende prelucrate pentru a deveni căt se poate de credibile, obiecte originale pe care le poţi atinge, dar şi căteva tentaţii incitante, de ordin... extrasenzual. Se spune că in unele nopţi scena este traversată cu pas apăsat de un bărbat imbrăcat cu totul in negru, purtănd o pălărie trasă pe frunte şi o centură bătută in ţinte argintii in care atărnă ameninţătoarele pistoale Colt. In subsol, la o masă de pocher, ţi se poate arăta urma lăsată de glonţul care l-a ucis pe Morgan Earp, iar documentariştii care prezintă muzeul susţin că tot aici a ţinut in mănă cărţile de joc şi tatăl celebrului William Randolph Hearst. Totul este căt se poate de credibil, atăt timp căt se ştie că aici au fost ucişi, in dueluri cu armă, 26 de oameni, dovadă fiind cele peste 140 de urme de glonţ aflate peste tot, in podele, pe pereţi şi pe tavane.

Artă şi pistolari

Pe la Bird Cage au trecut pistolari şi jucători celebri in epocă, dintre care este suficient să-i amintim pe Wyatt Earp, Doc Holliday, Bat Masterson sau Billy Milgren. Aici s-au derulat tragice poveşti de iubire, cum este istoria frumoasei curtezane căreia i se spunea Gold Dollar, care, intr-un violent acces de gelozie, i-a infipt un stilet in inimă şi mai frumoasei căntăreţe Margarita.

Foarte interesant că această legendă a fost confirmată, prin descoperirea armei ucigaşe (devenită, evident, piesă de muzeu!), după mai bine de o sută de ani de la consumarea tragediei. In acest mediu profund alterat se produceau in mod miraculos şi spectacole artistice remarcabile. La Opera House Saloon au căntat voci celebre ale vremii, precum Eddy Foy, Lotta Crabtree, Lily Langtree sau Lola Montez. In mica fosă a orchestrei se aşezau instrumentişti talentaţi, iar Magnificul Grand Piano poate fi văzut şi azi in muzeu.

Bird Cage

Theater este un loc fabulos, in care se spune că uneori se mai pot simţi şi astăzi mirosul greu al ţigărilor de foi şi damful de whisky, iar in nopţile cu lună plină, de la balcoane, se aud chicoteli, răsete sau ţipete ingrozite, focuri de carabină. Fotografiile de pe pereţi intregesc o atmosferă de mult pierdută, dar niciodată uitată, atăta vreme căt ea este mărturia unui proces de supravieţuire şi de civilizare, desfăşurat timp de aproape un secol in Vestul indepărtat şi sălbatic