Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tapiseria este rezultatul unui meşteşug cu rădăcini străvechi, o ţesătură specială care indeplineşte funcţii decorative sau practice impodobind pereţii sau acoperind unele piese de mobilier
Tapiseria este rezultatul unui meşteşug cu rădăcini străvechi, o ţesătură specială care indeplineşte funcţii decorative sau practice impodobind pereţii sau acoperind unele piese de mobilier
Meşterii tapiseri au apărut incă din antichitatea timpurie, de la ţesăturile din mătase lucrate in vremea dinastiei chineze Tang pănă la remarcabilele lucrări egiptene, mai cu seamă cele din perioada coptă. Din acele vremuri şi pănă azi tehnicile de lucru s-au schimbat nesemnificativ, in esenţă ele reducăndu-se la incrucişarea manuală sau mecanică a firelor de urzeală cu cele de băteală. Acestea din urmă, de diferite culori, acoperă in intregime urzeala care serveşte drept suport.
Ţesătorii au la dispoziţie aceleaşi mijloace pentru a transpune in lănă sau mătase (la care se pot adăuga fire de aur sau argint) desenul, volumul, modelul şi culorile tapiseriei.
Citește pe Antena3.ro
Istoria europeană. Â Primele tapiserii europene au apărut in Germania secolului al XII-lea şi se numeau halberstadt. In veacurile al XV-lea şi al XVI-lea meşteşugul a evoluat spectaculos in oraşe precum Arras, Bruxelles, Lille, Valenciennes, iar mai tărziu au apărut celebrele ateliere de la Fontainbleau, Aubusson, Beauvais, Gobelins. O notorietate extinsă au căpătat tehnicile de la Gobelins, dezvoltate in aşezările infiinţate de Ludovic al XIV-lea. Cu timpul, tapiseria a pierdut funcţia strict religioasă, asumăndu-şi subiecte laice cum erau scenele pastorale sau momentele din viaţa regilor. După o perioadă de vădită decădere a meşteşugului, istoria artei moderne inregistrează o formidabilă revigorare incepănd cu secolul al XX-lea. Este suficient să amintim că această artă a fot innobilată de nume precum Picasso, Matisse, Braque, Utrillo, Leger, Lurcat.
Cartonul de tapiserie. Cartonul este modelul făcut de artist pe baza căruia meşterul execută tapiseria, constituind puntea dintre designer şi ţesător. Nefiind o pictură propriu-zisă, cartonul de tapiserie oferă artistului o mare libertate de exprimare.
El trebuie totuşi să respecte căteva reguli de compoziţie in funcţie de tehnica folosită la ţesut, de materialul din care e executată tapiseria, de forma şi chiar de destinaţia acesteia. Cartonul trebuie să aibă o compoziţie riguroasă, cu zonele de culoare bine delimitate şi marcate, la intrepătrunderea nuanţelor de haşuri şi linii zimţate. Există mai multe metode de realizare a cartonului, una dintre cele mai utilizate fiind aceea inventată de marele Jean Lurcat (metoda cartonului cerat), in care se indică pentru fiecare pată de culoare o cifră sau un semn convenţional cărora le corespunde un eşantion de lănă.
Mari nume ale tapiseriei contemporane sunt Jean Lurcat, Picart le Doux, Gromaire, Jaques Lagrange, Kryscyne Sadovska, Hirozo Murato, Mario Prassinos.
Două sunt tehnicile esenţiale de realizare a tapiseriei, determinate de poziţia războiului de ţesut: instalare vericală (haute-lisse) sau instalare orizontală (basse-lisse). In rest, ţesătorii au la dispoziţie aceleaşi unelte cu care trec firele de lănă sau mătase prin urzeală. Din punct de vedere al procedeelor de lucru, acestea pot fi diferite de la culorile juxtapuse in maniera mozaicului pănă la baterea firelor sau haşurile care, prin alterarea trecerilor şi a mănunchiurilor de fire de mai multe culori, permit gradarea tonurilor. Artistul mai are o decizie esenţială in alegerea firului de lănă, vopsirea cu coloranţi unici, după reţete proprii, inserţia unor materiale neconvenţionale
