Ventilarea naturală, o alternativă

Pe lîngă rolul lor estetic, decoraţiunile specifice sărbătorilor sînt unelte de inducere a stării de bine, a veseliei şi armoniei necesare acestei perioade. Şi pentru că avem posibilitatea, ca toţi românii buni creştini, ne îmbrăcăm şi noi în sărbătoare.

O dată cu apropierea verii, care se anunţă a fi una extrem de căldu­roa­să, sîntem cu toţii preocupaţi de asigurarea confortului de tempera­tură în locuinţe.

Nu de puţine ori, faţadele blocurilor sau clădirilor de birouri sînt “decorate” cu unităţile aparatelor de aer condiţionat. Complet inestetice, funcţiunea lor primează în acest caz. Crearea unui loc propice de locuit şi lucru pe timpul verii este vitală. Unul dintre elementele importante în proiectarea unei locuinţe este şi ventilarea natu­rală a fiecărei încăperi. Pe lîngă iluminatul natural, poziţionarea faţă de punctele cardinale sau izolarea fonică, ventilarea este unul din punctele ce trebuie atent studiate atunci cînd se gîndeşte o locuinţă. O problemă deosebită o reprezintă proiectarea unei case în zona centrală a oraşului, deoarece poluarea face ca aici temperatura să fie mai ridicată, iar puterea vîntului redusă din cauza masei construite de clădiri. În aceste zone briza de vară este aproape inexistentă, deoarece vegetaţia nu este destul de densă pentru a curăţa aerul şi presiunea crescută se menţine în atmosferă foarte mult timp.

Avantajele

Ventilarea naturală este generată de poziţionarea corectă a ferestrelor şi a geamurilor faţă de direcţiile principalelor vînturi din fiecare ţară în parte.

În ţara noastră, vîntul de iarnă bate din direcţia nord-est, iar cel de vară bate dinspre sud-vest cu o putere mai mică, dar benefică. Astfel că există avantaje atît economice, cît şi legate de sănătate. Respectarea direcţiilor acestor vînturi ajută la un consum redus de energie în încălzirea locuinţei. Ideal ar fi ca faţadele vitrate să fie îndreptate spre partea de sud-vest, pentru ca vara să se poată realiza această ventilare. Cu fe­restrele deschise se formează curenţii care aerisesc şi răcesc camerele.

Faţadele pline (cu geam pentru baie, bucătărie, depo­zitare) trebuie dispuse pe partea de nord-est. Se pot dispune şi oblic faţă de direcţia crivăţului, deoarece puterea vîntului va fi dispersată în două direcţii şi nu va răci un singur perete. Ventilarea naturală este facilitată de proximitatea vegetaţiei care filtrează aerul, de poziţionarea locuinţei în apropierea unui lac, rîu sau ochi de apă, care generează curenţi locali. Consumul de energie este redus în aceste cazuri la 25% în timpul verii şi 15% pe timpul iernii.

Materiale convenabile

Un alt factor care permite respiraţia încăperilor este materia primă pentru straturile utilizate în construcţia şi izolarea locuinţei. Există diferite tipuri de blocuri de beton unde transferul de aer se rea­lizează prin porii materialelor folosite. Geamul termopan nu permite respirarea camerei, acesta fiind unul din dezavantajele schimbării ferestrelor normale cu cele din geam termopan, pe lîngă umiditatea ridicată care generează condensul şi apoi mucegaiul.

Tocurile din lemn însă permit infiltrarea substanţială a aerului către încăperi şi cel puţin un schimb de aer pe oră. Astfel, în decurs de 60 de minute, aerul din interiorul locuinţei este schimbat printr-un proces na­tural cu aer nou şi proas­păt ce vine din exterior. Ferestrele utilizate în zonele aride din America, Japonia şi India sînt cele reflectorizante. Acestea întorc în mediu căldura şi puterea razelor şi, astfel, în interior nu se simt dife­renţele de temperatură dimineaţă-prînz-seară.

O altă soluţie ar fi cea folosită de faimosul arhitect Frank O. Gary, care a utilizat titaniul şi aluminiul în realizarea faţadelor şi acoperişurilor clădirilor sale. Aceste materiale sînt tratate anterior cu soluţii anticorozive şi împotriva supraîncălzirii. Procesul este costisitor momentan, însă este o soluţie pentru viitor.

Soluţia modernă

Ventilarea artificială sau cea cu ajutorul aerului condiţionat se traduce prin reciclarea căldurii din aer într-un container ce conţine un cooler (răcitor), care nu numai că ventilează, dar şi împrospătează aerul nou format, reducîn­du-i de asemenea şi umiditatea. Experimentele au dus la recunoaşterea influenţei benefice pe care aerul condiţionat o are asupra celor astmatici sau cu diverse alergii cauzate de schimbări şi ventilări permanente ale aerului. Efectele pot fi însă şi negative, favorizînd transmiterea bolilor pe cale ae­riană (Legionella pneumophila).

Aparatul de aer condiţionat a fost fabricat pentru prima dată în Japonia, ca reacţie la mediul insuportabil din birourile afla­te la înălţimi copleşitoare (Japonia fiind cunoscută pentru clădirile zgîrie-nori). Dacă acum cîţiva ani utilizarea acestui aparat era un lux, din cauza preţului şi a consumului ener­ge­tic ridicat, astăzi aerul condiţionat este un lucru recomandat pentru orice locuinţă, ieftin şi cu capacitate mică de consum. Aparatele de aer condiţionat lucrează ca un frigider. Singura diferenţă este că frigiderul elimină căldură degajată în urma procesului de răcire în aceeaşi cameră, în timp ce aerul condiţionat are o componentă exterioară locuinţei, unde se elimină aerul din încăpere.