Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situată în vecinătatea mai multor reşedinţe diplomatice, această vilă unifamilială modernistă a fost construită, între anii 1936 şi 1938, după planurile arhitectului Alexandru Zaharia. Era la modă stilul florentin "cu mult fer-forgé, şemineuri, coloane şi firide", povestea Gheorghe Jurgea Negrileşti, un colaborator al arhitectului, în Troica Amintirilor sub patru regi.
Amplasată pe un teren de 800 mp, clădirea are: demisol, parter, etaj şi mansardă, în total de 1.020 mp construiţi. Comunicarea interiorului cu exteriorul este generoasă, datorită ferestrelor şi terasei a cărei amenajare a fost atent studiată. Reşedinţa este specifică perioadei interbelice atât prin volumetrie, prin tehnica de construcţie, cât şi prin finisajele faţadelor şi a interioarelor. Pereţii sunt din zidărie de cărămidă executată în cadre de beton armat.
Spaţiile de primire sunt ample: cu un living de 80 mp, iar dormitoare de 30 şi respectiv 45 mp. Locuinţa are livingroom, loggie, două dormitoare, water-closet, baie, sufragerie, terasă-grădină, bucătărie, oficiu. Sufrageria şi biroul sunt inundate de lumină, iar colţişorul de lângă şemineu a fost gândit ca refugiu alăturat salonului.
Şemineele sunt din piatră artificială, turnată pe loc în tipare, iar pardoselile sunt din mozaic de marmură lustruit, turnat pe loc în plăci şi parchet băiţuit dispus în culori şi desene diferite. Picturile şi sculpturile româneşti, covoarele, draperiile din velur ale ferestrelor, pereţii decoraţi cu tapiserii din mătase greoaie de Damasc erau un fundal pentru mobilierul de inspiraţie florentină şi canapelele mari şi confortabile. Interiorul era încălzit de lumina naturală, farmecul discret fiind redat prin nişe, abside, colonete sau vitralii.
SOŢII GAFENCU
De fiecare dată, prezenţa elegantă a acestora impresiona de la prima vedere. "Frumos bărbat şi cu mult mai tânăr decât nevasta lui, Gafencu era considerat un om foarte sentimental", scria Rene de Weck în jurnalul său. Esmee Gafencu avea trăsături regulate şi o anume ţinută a capului care dădea întregii persoane un aer de demnitate surâzătoare. "Ea este o femeie inteligentă, vioaie, vorbăreaţă şi foarte devotată carierei politice a lui Grigore".
Gurile rele spuneau despre Nouchette că era o femeie "ciudată, pe numele ei adevărat Blanche. Pariziancă sau cel puţin franţuzoaică din naştere, ea se aurolează cu un trecut agitat. Legenda spune că mama sa a fost o femeie de moravuri uşoare. Ea însăşi a fost dansatoare. Sosită în România, în timpul războiului, în compania unui prinţ rus, ea ar fi dansat şi cântat în mai multe localuri de noapte din Bucureşti. Bancherul Chrissoveloni (tatăl adoptiv al lui Dimitrie), găsind că ea merită mai mult de la viaţă, a luat-o sub protecţia lui.
Apoi i-ar fi spus lui Grigore Gafencu, luaţi-o, căsătoriţi-vă cu ea, iar eu vă voi da drept cadou de nuntă ziarul Argus", scria acelaşi diplomat în memoriile sale.
"Revăd petrecerea unde el cu nevasta sa au inaugurat casa. Tot aici împreună cu Gafencu am pregătit, în 1939, plecarea în Elveţia a fostului preşedinte polonez, Moscicki. Mai târziu, aceasta a devenit sediul legaţiei Iugoslaviei, condusă atunci de Avakumovici. Apoi a fost sediul Legaţiei Croaţiei, reprezentată prin ministrul său, Benzu. După aceea, am încetat să mai vin în acea casă. Acum câteva luni m-am regăsit aici, la un dineu al lui Stevenson, şeful misiunii militare britanice", scria în memoriile sale Rene de Weck, ambasadorul Elveţiei la Bucureşti, în perioada 1939-1945. După 1947 clădirea a fost naţionalizată, fiind sediul mai multor ambasade.
Când nu locuiau pe Kiseleff, soţii Grigore şi Emee Gafencu se retrăgeau la Snagov, unde aveau "o căsuţă pe malul lacului, ceva de genul bungalow. Baraca era plină de sticlă şi de canapele. Nouchette îmi spunea că pe vremuri aceasta a fost un fel de casă a păcatului", scria ambasadorul Weck.
Grigore Gafencu
Om politic, personalitate marcantă a perioadei interbelice, cunoscut gazetar, memorialist şi deputat, a fost ministrul afacerilor străine între 1938 şi 1940 şi ministru plenipotenţiar la Moscova între 1940 şi 1941. S-a născut la 30 ianuarie 1892, la Bucureşti, în casa inginerului Alexandru Gafencu, descendent al unei vechi familii boiereşti basarabene Agafencu.
Bunica sa paternă, Ecaterina, fiica slugerului Iordache Gafencu, s-a căsătorit cu un scoţian Saunders. Fiul acestora, Alexandru, a optat însă pentru numele mamei. Grigore a avut o soră, Elene - Lili -, care s-a căsătorit cu Mihail Jora. Grigore Gafencu avea "un farmec extraordinar şi o strălucire care îi atrage toată simpatia". Un diplomat cu un deosebit prestigiu, cu multe relaţii în cercurile politice internaţionale.
Citește pe Antena3.ro
