Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Originea lui este mult mai veche, mai banală — și, paradoxal, mult mai amuzantă.
De unde vine cuvântul „spam”
„Spam” este, la origine, o marcă comercială. În 1937, compania americană Hormel Foods a lansat un produs alimentar: SPAM, o conservă de carne (un amestec de porc și șuncă), al cărei nume provenea, cel mai probabil, din expresia „spiced ham”.
Produsul a devenit extrem de popular în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când carnea proaspătă era greu de obținut. SPAM era ieftin, ușor de transportat, avea termen lung de valabilitate și a fost distribuit masiv soldaților și civililor. După război, conserva a rămas prezentă în alimentația multor țări, mai ales în Marea Britanie, SUA și Asia.
Momentul-cheie: Monty Python și umorul absurd
Legătura dintre conservă și sensul modern al cuvântului apare abia în 1970, odată cu un sketch celebru al grupului britanic Monty Python, difuzat în „Monty Python’s Flying Circus”.
În acest sketch, un cuplu intră într-un restaurant, toate felurile din meniu conțin SPAM, un grup de vikingi cântă obsesiv „SPAM, SPAM, SPAM…”, acoperind orice alt dialog.
Ideea centrală: SPAM este omniprezent, repetitiv, imposibil de evitat și sufocă orice altceva.
Acesta este momentul cultural decisiv. Cuvântul începe să fie folosit informal pentru a desemna orice mesaj sau conținut repetitiv, enervant și intruziv.
Cum a ajuns „spam” în limbajul informatic
În anii ’80, comunitățile online timpurii (forumuri, grupuri Usenet, chat-uri) au început să folosească termenul „spam” pentru:
- mesaje postate repetat,
- texte fără relevanță pentru discuție,
- intervenții care „omorau” conversația.
Un moment istoric important are loc în 1994, când o firmă de avocatură americană (Canter & Siegel) trimite un mesaj publicitar identic în mii de grupuri Usenet, promovând servicii de obținere a vizei „Green Card”. Reacția comunității a fost extrem de negativă, iar termenul „spam” s-a impus definitiv pentru acest tip de comportament.
Odată cu apariția e-mailului de masă și, mai târziu, a rețelelor sociale, sensul s-a stabilizat:
Spam = mesaje electronice nedorite, trimise în masă, fără consimțământul destinatarului
De ce tocmai „spam” a rămas termenul oficial
Existau și alte cuvinte posibile („junk mail”, „bulk mail”), dar „spam” avea câteva avantaje:
- era scurt,
- ușor de recunoscut,
- avea deja o conotație culturală negativă,
- descria perfect ideea de abundență inutilă și invazivă.
Inclusiv în documentații tehnice, legislație și politici IT, termenul „spam” a fost adoptat oficial, deși provine dintr-o sursă ne-tehnică.
Ce este și ce nu este spam, din punct de vedere corect
Nu orice mesaj publicitar este spam. Conform definițiilor moderne:
- spam-ul este nesolicitat,
- este trimis în masă,
- nu oferă mecanisme reale de dezabonare,
- folosește adesea practici înșelătoare.
Un newsletter la care te-ai abonat voluntar nu este spam, chiar dacă nu îți mai place.
Un cuvânt banal, o istorie complexă
Astfel, „spam” a parcurs un traseu neobișnuit:
conservă → glumă absurdă → jargon online → termen legal și tehnic.
Este un exemplu perfect despre cum cultura pop, tehnologia și limbajul se influențează reciproc. Un produs alimentar din anii ’30 a ajuns să definească una dintre cele mai mari probleme ale comunicării digitale moderne.
Citește pe Antena3.ro
