Opera Naţională Bucureşti sărbătoreşte în 9 ianuarie împlinirea a şaizeci de ani de la inaugurarea actualului sediu al instituţiei printr-un concert aniversar extraordinar care va cuprinde fragmente din 'Dama de pică' a lui Ceaikovski, cea dintâi premieră oferită spectatorilor în stagiunea 1953-1954.
'Lumină şi culoare la ceas aniversar: Opera Naţională Bucureşti sărbătoreşte în 9 ianuarie 2014 şaizeci de ani de la inaugurarea actualului sediu al instituţiei. Artiştii-gazdă, alături de invitaţi din ţară şi străinătate vor sărbători, împreună cu publicul, printr-un concert extraordinar, desfăşurat în Foaierul Galben al Operei, şase decenii de când prima scenă lirică a ţării - instituţie înfiinţată încă din anul 1885 şi devenită teatru de stat în 1921 - şi-a abandonat statutul de chiriaş şi a primit un sediu al său (9 ianuarie 1954)', se menţionează într-un comunicat transmis AGERPRES.
Concertul aniversar va fi alcătuit din fragmente din operele 'Dama de pică' şi 'Evgheni Oneghin' de Piotr Ilici Ceaikovski, 'La Boheme' de Giacomo Puccini, 'La traviata' de Giuseppe Verdi, precum şi din alte lucrări celebre ale genului.
Alegerea operei 'Dama de pică' nu este întâmplătoare, capodopera compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski fiind cea dintâi premieră oferită spectatorilor în stagiunea 1953-1954, după inaugurarea actualei clădiri a Operei Naţionale Bucureşti. Celelalte titluri, alături de baletul 'Coppélia' de Léo Delibes sunt câteva dintre creaţiile ce au fost oferite în noi variante regizorale în primele stagiuni ale Operei în noua clădire.
La eveniment vor participa, alături de solişti ai Operei Naţionale Bucureşti (sopranele Iulia Isaev şi Irina Iordăchescu, mezzosoprana Sorana Negrea şi tenorii Lucian Corchiş şi Liviu Indricău) şi câţiva invitaţi speciali (Alina Bottez, Konstantin Brzhinsky, Marta Sandu, Veronica Anuşca, Ştefan Pop, Irina Baianţ) precum şi doi foarte tineri cântăreţi (George Ionuţ Vârban şi Debora Marguglio).
Îi vor însoţi pianistele Ioana Maxim, Mădălina Florescu, Liana Mareş, Mihaela Vâlcea, Cvintetul de coarde al Operei Naţionale Bucureşti şi harpista Roxana Moişanu. Astfel, pe lângă artişti consacraţi, unii dintre ei cu o carieră internaţională de invidiat, vor păşi în faţa publicului şi tinere talente care s-au făcut deja remarcate la concursurile de profil din ţară şi din lume şi care, cu acest prilej, vor debuta la Opera Naţională Bucureşti.
Înfiinţată încă din anul 1885, compania lirică română din Bucureşti, devenită teatru de stat în 1921, nu a avut, până în seara de 9 ianuarie 1954, un sediu conform cerinţelor genurilor de spectacol pe care le desfăşura. Până la acea dată, teatrul liric de pe malurile Dâmboviţei avusese statutul de chiriaş, printre spaţiile care îi găzduiau spectacolele numărându-se Teatrul Naţional de pe Calea Victoriei (distrus de bombardamentele din august 1944), teatru cu care adesea lupta pentru spaţiu de spectacol şi de repetiţii (iar uneori împărţea costumele şi decorurile), Teatrul Liric (fosta sală Leon Popescu) din Piaţa Walter Mărăcineanu, distrus de cutremurul din 1940, Teatrul Regina Maria, pe cheiul Dâmboviţei, în zona podului Mihai Vodă (astăzi demolate).
În 1953, cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, autorităţile statului au construit o nouă clădire destinată Operei, situată între Calea Plevnei şi Biserica Sfântul Elefterie.