Ma pomenesc iar in bucatarie! Da’ nu d’aia cum aveti voi p’acasa. E una cu ditai masa de lucru, cu lumina din plin (si cineva e responsabil chiar cu asta) si cu scaune sa stati si sa va uitati cum "bucatari" priceputi va dau sa gustati ceva bun, de fiecare data arata altfel, chiar daca se cheama la fel. E 14 februarie. Bun timp mi-am gasit sa-i intervievez despre iubire! Sunt in sala de spectacol de la ARCUB. Sarbatorita de azi, regizoarea Alice Barb, si sarbatoritul de maine, actorul George Ivascu, sunt indragostitii de serviciu. Undeva, pe scena, "Usa". Iar Matei Visniec e in spirit cu noi. Dar intai treaba si-apoi distractia. Deci...

AMINTIRI. "Prima mea amintire din bucatarie cred ca este legata de mirosul clatitelor pe care mama le facea", incepe despre ale bucatariei nostalgii Alice. "Cred ca aveam vreo 3 ani si jumatate. Erau cele mai bune clatite pe care le-am mancat vreodata. Si inca sunt! Din cauza asta cred ca eu nici nu fac clatite. Am incercat, sincer, dar nu mi-au iesit niciodata, asa ca am renuntat. Dar nu-i nimic. Cand mi se face dor, mananc la mama."

Ma uit cu coada ochiului la domnu’.

"Mama imi povesteste, dar eu nu mai tin foarte bine minte, ca atunci cand eram mic, intram peste ea in bucatarie", nu se lasa mai prejos George si raspunde la poveste cu poveste. "Imi puneam un sortulet, scoteam toate oalele si cratitele din dulap si ziceam, rarait cum eram atunci, «eu sunt bucatar»." Copil... Cand s-a facut mare nu i-a mai placut sa se joace in bucatarie, asa ca joaca pe scena. "Dar tot bucataria m-a salvat si de defectul asta de vorbire, pe langa faptul ca era locul meu de joaca. Cand voiam ceva, mama imi spunea «zi mar» sau «zi prajitura» si nu ma lasa pana nu pronuntam corect. Apoi imi dadea marul sau prajitura si ma lasa la joaca.

Apoi, o alta amintire, dar foarte vie, e mirosul cozonacilor pe care bunica mea ii facea de Sarbatori. Si era o caldura in bucatarie... Imi aduc foarte bine aminte ca-mi placea enorm de mult sa stau pe langa ea in bucataria aceea incinsa si parfumata. Acum cunosc stiinta bucatariei doar din postura meseanului..."

Luminile de la pasarela danseaza pe negrul covorului de scena. La ARCUB se fac pregatiri pentru premiera din asta seara. E 14 februarie si, cosmopolitul de mine, las putin bucataria deoparte. Dragobetelui!

Condamnati la dragoste

SARBATOARE. Alice Barb ne marturiseste: "Initial am dorit sa avem premiera la sfarsitul lui ianuarie, cand Matei Visniec a implinit 50 de ani. Dar pentru ca asa s-au asezat lucrurile, iar timpul a curs asa cum a vrut el, dupa cele doua avampremiere, acest spectacol a fost programat sa aiba premiera chiar azi, chiar de Valentine’s Day si chiar de ziua mea. Dar cum nimic nu-i intamplator... Mi-am facut singura acest cadou", rade. "Nicidecum. E un cadou pentru toti, un prilej de a petrece o seara minunata, de a ne bucura impreuna. N-a fost sa fie de ziua lui Visniec, asa ca este de ziua mea", concluzioneaza cu cochetarie delicata Alice. "A noastra, ca sa zic asa", intervine George, "pentru ca maine, pe 15, este si ziua mea." "Tocmai", replica imediat doamna inimii lui. "Asa ca vom sta cu totii pana la miezul noptii sa-i spunem si lui «La multi ani!»"

UN DAR. Pe principiul "jumatatea ta e mai mare", ma intreb daca George nu e gelos ca nu-i maine premiera. "Nu sunt deloc gelos. Sunt un gentleman, asa ca pot sa-i fac lui Alice acest cadou", zambeste sugubat. "De fapt, ea ne-a facut noua acest cadou minunat, iar noi, la randul nostru, il oferim cu tot dragul publicului. Teatrul este un dar pe care daca il primesti, trebuie sa-l dai si altora."

"Pentru ca pana si acest spectacol e azi un pic mai special", intervine Alice. Ne arunca o privire ce tainuieste ceva. "Spectacolul este produs de ARCUB si Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti, in cadrul Anului Francofoniei. Ceea ce face atat de speciala reprezentatia din 14 februarie este ca, la sugestia noastra, s-au facut cadou 100 de invitatii indragostitilor din Bucuresti. Dar stii ce e minunat? Primul care a ajuns a fost un cuplu in varsta. Au venit tinandu-se de mana! Ce poate fi mai frumos?!"

DE-ALE IUBIRII. "In ’89, cand ne-am cunoscut, nu se sarbatorea Valentine’s Day. Totusi, mie nu mi s-a parut deloc intamplatoare potrivirea noastra. Sunt multe coincidente in viata, dar asta le-ar intrece pe toate! Cred ca e minunat ca la ora 12 noaptea sa ne putem sarbatori amandoi ziua de nastere, sa avem premiera unui spectacol pe care il iubim enorm si sa mai fie si Ziua Indragostitilor!"

"Cand a inceput sa fie luata mai in serios sarbatoarea asta la noi - desi e importata, nu e a noastra, noi avem Dragobetele - , m-am simtit foarte bine, iti dai seama?! Intr-un fel, «condamnata» sa iubesc!" Ce bine ca are un coleg de carcera ca George. Gesturi si priviri o spun, eu doar imi fac datoria de suflet fata de oameni dragi si o trec pe hartie.

"Si cum nimic nu cred ca e accidental in viata, nu din intamplare m-oi fi nascut eu pe 14 februarie si nici nu ne-am intalnit tot dintr-o intamplare. Coincidente nu exista. Dar, desi nu e sarbatoarea noastra, pentru mine orice prilej de bucurie e binevenit. Orice sarbatoare isi are locul in sufletul meu.

Mi se pare ca adauga un pic de scortisoara si de vanilie in relatia noastra. Ca tot suntem la bucatarie. O bucatarie mai altfel, cea a teatrului, dar o bucatarie in orice caz. Vrei sa ramai sa vezi cum gatim? Ca tot avem repetitie acum.
Pofta buna la... teatru. Sa fiti iubiti!"

"Eu mi-am cumparat tarte cu fructe. Iar daca ar fi sa-mi aleg o prajitura care sa descrie cel mai bine relatia noastra, sunt sigur ca ar fi o tarta cu fructe. Dulce, acrisoara, aromata... Si absolut deloc intamplator asa cum este. Numai buna de mancat!" George Ivascu actor

"Azi am cumparat o multime de prajituri. Prajitura de vanilie am fi noi. Dar cred ca mai bine am fi tort. Tortul acela «Zi si Noapte», cu ciocolata si crema diplomat am fi sigur noi. A mea ar fi ciocolata. Nu ca George ar fi cumva mai diplomat..." Alice Barb regizor

IMPREUNA

George Ivascu: "Eu sunt un optimist convins. Daca altii gasesc o placere in a se vaita sau a se compatimi singuri, treaba lor. Eu prefer reteta bucuriei. Daca e sa o luam in serios, trebuie sa tinem seama ca primul indemn al lui Iisus este «Bucura-te!». Sunt un supus al Comediei si cred, cu cea mai mare convingere, ca prin ras ne putem salva din orice. Alaturi de noi in asta seara se bucura, si bucura si pe ceilalti, Cerasela Iosifescu si Claudiu Bleont" Alice Barb: "Dragoste, frica, moarte, curgerea vietii, despre asta vorbim noi in fiecare zi la teatru, intr-o forma subtila, delicata, deloc didactica, descifrand un text sensibil al lui Matei Visniec asa cum descifrezi viata de zi cu zi ce curge in jurul nostru, prin noi si cu noi. Daca aceasta viata ne e oferita de unii dintre cei mai mari actori ai generatiei tinere, este cu atat mai nimerit. Cu atat mai mult cu cat in sala, alaturi de ei, de fapt, vor fi si 100 de cupluri de indragostiti. Va fi o sarbatoare a vietii, o sarbatoare a iubirii"

INIMIOARE DE CIOCOLATA INGREDIENTE: 6 galbenusuri, 250 g ciocolata menaj, 30 ml cafea tare, 250 g unt, 300 g zahar, ciocolata rasa sau cacao. PREPARARE: Ciocolata se topeste la bain-marie, apoi se incorporeaza cafeaua, picatura cu picatura. Se adauga in amestec untul, zaharul si apoi galbenusurile. Se bate totul si se amesteca de fiecare data cand se adauga cate un ingredient. Compozitia se lasa la rece o ora si jumatate. Apoi se fac din aceasta inimioare care se trec prin ciocolata rasa sau cacao. Inimioarele de ciocolata se asaza in forme de hartie plisata, care se dau la rece, dar nu la congelator.