Amintiri dulci intr-un caiet

Ora trei dupa-amiaza. Dupa indelungi peripetii, iata-ma in sfarsit ajunsa in satul Calui. La numai 35 km de Craiova. Am fost primita cu mult entuziasm de dl primar Constantin Rotaru si de alti oameni ai locului, care s-au aratat dornici sa-mi povesteasca despre traditiile si obiceiurile lor.

De cum intri in Calui descoperi o lume noua. Ai senzatia ca esti intr-un film cu personaje care mai de care mai fermecatoare si mai interesante. Si atunci nu-ti ramane decat sa le asculti povestile si lectiile de viata. Am ales satul Calui dintr-o pura intamplare. Venisem aici manata de dorinta sa aflu cat mai multe lucruri despre bucataria olteneasca si despre bucatele care-i fac cinste. Am descoperit pe langa toate acestea un loc plin de traditie, cu oameni simpli care transforma fiecare zi intr-o adevarata sarbatoare.

POVESTI. L-am rugat pe dl primar sa-mi recomande pe cineva care sa-mi povesteasca mai multe despre ceea ce ma interesa. Nu a stat nici o clipa pe ganduri cand m-a indrumat spre dna Elena Valeria Florescu, acum pensionara, fosta profesoara de biologie. "Traditiile au fost si vor ramane intotdeauna parte din viata noastra. Fara ele ne-am pierde identitatea si am simti ca ratacim fara nici un sens." Acestea au fost cuvintele cu care dna profesoara si-a inceput expozeul. Are 70 de ani. Isi aminteste cu emotie de vremurile de odinioara si despre tot ceea ce inseamna adevarata lume a satului.

"Hore, muzica lautarilor ce rasuna in tot satul, costume populare, sezatori. Foarte putine din toate aceste obiceiuri se mai pastreaza astazi. Parintii si bunicii nostri aveau acel respect pentru simplu si pentru frumos." De bucatarie a fost pasionata intotdeauna. Stie o gramada de retete, unele cu traditie pentru zona Olteniei, invatate de la mama dumneaei. "Desi acum se gaseste tot ce poftesti, imi place sa mananc natural. Mierea de albine, fructele si legumele nu-mi lipsesc niciodata de pe masa."

"Bunica era foarte credincioasa", ne mai spune. "Respecta posturile cu sfintenie. Ba mai mult, avea doua randuri de vase: unele pentru mancarea de post si unele pentru mancarea de dulce."

Sosul de rosii la cuptor sau la test, chiftelele de oua, sarmalele de dovleac, ciorbele de praz acrite cu zeama de varza si corcoduse, puiul cu smantana, carnatii oltenesti sunt specialitatile dnei Elena.

Dna Elena ne arata vechi ustensile de bucatarie din muzeul satului Calui

PREPARATE. "Acum, nici mancarea nu mai e ce era odata. Ne-am invatat sa mancam mult, gras si, fara sa vrem, uneori uitam cat rau facem propriului nostru organism. Cand eram copil imi placea sa stau pe langa mama si sa adulmec mirosul atat de placut al bucatelor pregatite in casa." Cand ii este pofta de ceva dulce pregateste o halva turceasca sau samburi de nuca (adica miez de nuca), cu miere de albine. Salatele de fructe, clatitele cu branza si stafide, date putin la cuptor, capsune cu zahar si cu smantana, dulceturi de tot felul se numara printre "bunatatile" cu care dumneaei isi ispiteste oaspetii.

"Va sfatuiesc sa mancati in fiecare zi cate o lingurita-doua de miere cu nuci. Este cel mai gustos si mai sanatos desert", imi explica dna Elena. In timp ce interlocutoarea mea imi povesteste despre cum se pregatea inainte laptele in putinei, ne bucuram de prezenta dnei Maria Popescu, coana preoteasa, care auzise de vizita noastra. Vizibil emotionata, avea in mana un caiet cu foile putin ingalbenite. M-am uitat curioasa si pana sa apuc s-o intreb ceva, isi incepuse deja povestea: "E un caiet vechi de 40 de ani. De cand eram pe bancile scolii. Am scris in el sute de retete. Uitasem ca mai exista. Dar azi, profitand de vizita dumneavoasta, am scormonit putin prin «podul» cu amintiri. Si as vrea sa va ofer cateva". Omleta cu visine, lapte de pasare, prajitura "gurite studentesti", dulceata de cirese, saramura de peste, tochitura olteneasca, ghiveci de peste, legume la cuptor, gogosi cu mere, ciorba de burta sunt retetele care m-au ispitit rasfoind "caietul magic" al dnei preotese.

Interlocutoarea noastra povesteste cu verva despre traditiile bucatariei oltenesti

Am plecat mai "incarcata" ca niciodata cu o papornita de retete. La Calui am gasit o oaza de liniste ce te indeamna sa mergi mai departe. Un loc in care traditiile nu mor si nu dispar niciodata, caci intotdeauna va exista cineva care sa le transmita mai departe...

"Traditiile au fost si vor ramane intotdeauna parte din viata noastra. Fara ele ne-am pierde identitatea si am simti ca ratacim fara nici un sens". - Elena Valeria Florescu

PREPARATE LA TEST

"Testurile" de lut folosite in Oltenia dateaza inca de pe vremea romanilor, despre care se spune ca isi preparau in acest fel placintele pregatite din diverse umpluturi (cu carne, peste, branza si legume). Mai mult decat atat, gospodinele isi stabileau o zi in care faceau testuri pentru tot anul. Aceasta zi denumita simbolic "Ziua testurilor sau Ropotinul testurilor este sarbatorita de femei cu mancare din belsug si multa bautura. Iar testul este stropit cu vin.

MANCARE DE PRUNE CU OREZ

INGREDIENTE: doua cepe mai mari, 250 g prune uscate, 300 g orez, 200 ml ulei, o lingura cu bulion, sare. PREPARARE: Se taie ceapa solzisori, se caleste in ulei, se adauga bulionul, un praf de sare si prunele. Se acopera compozitia cu apa (cat sa acopere prunele) si se lasa sa fiarba putin. Se spala orezul in apa rece si se pune in cratita la fiert (peste prune). Cand orezul e inflorit putin (adica fiert pe jumatate) si prunele aproape fierte, se baga la cuptor si se lasa sa fiarba pana se fierbe orezul de tot. Daca mai e nevoie, se mai pune apa. Se serveste cu patrunjel tocat. Dupa preferinta, se poate pune si un praf de piper.