Aniversare cu "aperitiv"

Trei ani de la casatorie. Cand or fi trecut? Ma cuprinde induiosarea cand ma gandesc la ziua aia. Ce frumos a fost! Cate flori, cata lume, cata mancare!
Si ce rochie frumoasa am avut! Toata noaptea am dansat. Cu domnul socru mai putin, ca nu e el genul... Mai mult cu cuscrul si cu fi-miu. Nora-mea era draguta, n-am ce zice, dar cam dezorganizata. Macar atunci avea o scuza...

Si uite-asa au trecut anii! Acum, serviciul de portelan pe care l-am facut cadou la nunta s-a injumatatit, nora-mea a capatat incredere in ea si nu ma mai respecta deloc. Ma rog, "saru-mana" mai da si acum, dar ma intreb pentru cata vreme. Dar, una peste alta, e fata buna. Insa a avut si noroc cu baiatul meu. Si mai ales cu mine, ca nu deschide o data gura sa ceara ceva fara ca eu s-o ajut. C-asa am eu suflet bun. Uite, nu mai departe ieri.
Cand si-a dat ea seama ca are prea multi invitati la petrecerea de aniversare a casatoriei, s-a gandit sa-mi ceara ajutorul. "Auzi, mama", imi zice, "nu poti sa pregatesti si dumneata ceva bun pentru noi?" Cand am auzit-o ca-mi zice "mama" mi-am dat seama ca vrea ceva de la mine, dar, ce sa fac, asa sunt eu, simtitoare. Cand imi spune "mama" nu mai pot s-o refuz, ma topesc toata de placere. "Da, fata mamii", ii zic, "ce-ti pofteste inimioara?" Uitasem de toate neintelegerile noastre, ca, de, pana la urma, e si ea intr-un fel copilul meu, nu? "Un aperitiv din acela cum numai dumneata stii sa faci", imi zice, simtind ca m-a vrajit.

Asa ca iata-ma acum la treaba, pregatind "aperitivul", asa ii zic eu, ca nu-i stiu numele, o minunatie a carei reteta o am de la un bucatar de seama cu care ma intalneam in tinerete, inainte sa ma marit cu domnul socru. Lucra la un mare restaurant si de la el am aflat eu multe secrete intr-ale bucatariei. Pe vremea mea, "intalnirile" nu erau ca acum. De multe ori ne duceam acasa la mama si ne invata pe amandoua tot felul de preparate si le pregateam toti trei la bucatarie. Dar astea s-au dus de mult. Reteta asta e de vina ca mi-a amintit de el.

A luat, asadar, "mama" soacra un kilogram de telemea de oaie, dintr-aceea tare ca piatra, ca numai aia e buna, si s-a apucat de treaba. Am dat-o pe razatoarea mare, am amestecat-o cu oua batute bine si cu sunca presata taiata cubulete, cu o cutie cu smantana si putina faina, am pus si niste piper, ca altfel parca n-are gust, sare mai deloc, fiindca era branza destul de sarata, si am pus totul la cuptor intr-o forma de cozonac. A inceput deja sa se simta aroma in toata casa. Sa vezi ce senzatie o sa faca maine, la masa nora-mi!

APERITIV Ingrediente: 1/2 kg de telemea, 1/2 kg de carne de porc macra, 400 g smantana, 5 oua, 2-3 linguri cu faina, piper, marar uscat. Preparare: Telemeaua se taie cubulete mici, iar carnea se fierbe cu sare si mirodenii, ca sa capete gust, si apoi se taie si ea cubulete. Separat se face o compozitie din cele 5 oua, amestecate cu smantana si cu faina si in care se adauga piperul si mararul. In aceasta compozitie se vor adauga telemeaua si carnea taiate. Totul se va rasturna apoi in forme de cozonac, unse cu ulei si tapetate cu faina, si va merge la cuptor.

POVETE TELEMEAUA. Daca vreti ca aperitivul sa va reuseasca de minune, incercati sa folositi o telemea cat mai grasa si cat mai scursa de zer. OUALE. Puteti pregati aperitivul si cu oua fierte taiate cubulete, iar compozitia, in acest caz, trebuie facuta doar cu smantana si faina si se poate adauga un singur ou crud ca sa le lege. CARNEA. Nu este obligatoriu sa folositi carne de porc. Important este sa fie o carne cat mai slaba, pentru ca altfel aperitivul se poate lasa.