Bogdan Serban

Aveam candva un director chitros care nu dadea niciodata de baut. Cand era de Mihail si Gavriil, zicea ca Mihai e nume de familie. Cand se facea de Constantin si Elena, ca un facut, Constantin devenea peste noapte numele mai intai asezat in buletin. Asa ca-l poreclisem toti Gavril Elena! Ofuri de amploaiat...

Dar ca tot veni vorba de facut cinste... "Orice barbat e un bun bucatar!", se exprima axiologic, ca sa zic asa, de cate ori vine vorba, amicul meu Bogdan Serban, dupa ce a dat doua luni la rand de baut. Pai, io l-am pus? Daca-l cheama si Florin si mai e si nascut de Ziua Mondiala a Teatrului?! Dar ia stai putin... Cum asa, orice barbat e un bun bucatar... Sau, "da’ de ce?", cum zice Peter in "Zoo Story"! "De ce?", zice el. "Are motivatie!" Pardon?!

TEORII. "Pai, te-ai intrebat vreodata de ce toti barbatii stiu sa prepare paste? Sau ma rog, aproape toti. Iar aia care nu stiu sunt cei care confirma regula! Oricum, fiecare barbat isi dezvolta, pe masura ce se maturizeaza, pe langa alte calitati, si o reteta personala de paste! Pana la urma, si eu, daca e sa vorbesc cinstit, cel mai bine tot la paste ma pricep. Salata e, ce-i drept, mai la indemana, dar pana la urma aceeasi baza are. Cand un barbat gateste, in general, dar in mod special cand face paste, nu e vorba deloc de mancare. Nicidecum. Pentru ca el nu gateste de foame. Barbatul de foame mananca paine cu mustar! Cand se apuca sa gateasca, e sigur vorba de sex! Cate doamne n-au auzit in seara fatala replica: "Hai pe la mine, gatesc eu"? E ca si cum ai spune: "Urci la mine sa bei o cafea?". Doar ca e ceva mai rafinat!

VIN ACTORII! "Oricum, prima mea «actiune» gastronomica de care imi mai amintesc s-a petrecut in studentie, in casa unei colege", schimba vorba repede. "Eram lihnit de foame. Asa ca am pornit la vanatoare de resturi de mancare prin frigiderul prin care cam batea vantul. Am gasit pana la urma o felie uscata cazuta dupa cutia de paine si-am asortat-o cu urmele de mustar dintr-un borcan rasturnat in frigider. Asa am gatit eu pentru prima data reteta mea secreta, paine uscata cu mustar! De unde, poate, si vorba care umbla prin restaurante, «pititi mustarul, ca vin actorii!»." Dar ia mai stai putin... Parca vorbeam despre altceva!

"A!", face Bogdan cand tocmai ii prindeam piciorul in macazul discutiei. "Daca ma intrebi care e reteta MEA de paste, n-am sa pot sa-ti spun. Nu ca nu vreau. Nu pot. E un «je ne sais quoi», combinat cu un «personal touch»! Cosmopolit, nu?" Parol, sa ma-ngropi, cum zice Veta lu’ nenea Iancu!

"Si, apropo de cosmopolitism, cred ca, pe langa atractiile turistice, gastronomia m-a atras cel mai mult in calatorii. Iar din punctul asta de vedere, cel mai mult datorez turneelor facute in toata lumea cu «Danaidele» lui Purcarete. Cel putin in Statele Unite incepusem sa incercam mancarea chiar metodic. A fost un turneu destul de lung, asa ca timpul ne-a permis. Si am luat-o pe cartiere. Mica Italie, China Town. Dar, bineinteles, cu cine altcineva ne-am fi putut noi, romanii, intelege mai bine decat cu... arabii. Erau exact pe gustul nostru. Iar masa la un restaurant cu specific arab cred ca se poate exprima cel mai bine in cuvintele «un lighean de cartofi prajiti si o lopata de carne», atat de mult primeam de mancare. Apoi Parisul..., stridiile... o luna de turneu..." Povesti...

RADIO CABRIO. "Orice profesionist isi doreste sa ajunga, mai devreme sau mai tarziu, in Bucuresti. Nu de alta, dar oricat ai striga, oricate semne ai da, de acolo din provincie nu te aude nimeni. Vorbesc din proprie experienta. Si asta tinand cont ca am fost directorul celui mai mare post de radio din Targoviste. Ce-i drept, in perioada aia am reusit sa lovim in presa centrala de vreo doua ori. O data s-a intamplat cand am hotarat sa mut radioul pe blocul in care functiona. Sa-l mut la propriu, vreau sa spun! Adica, pe timp de vara, efectiv sa emitem de pe terasa blocului si sa se cheme Radio Cabrio. Pana atunci nimeni, nicaieri in tara, nu se gandise la asa ceva! Asta mi-a adus cateva invitatii la emisiuni in Bucuresti si, automat, o recunoastere. A fost primul pas catre Capitala.

A doua oara cand s-a auzit de noi a fost atunci cand, la implinirea a noua ani de existenta a radioului, am reusit sa aducem in concert o trupa din afara.

Bogdan Serban (si Florin) demonstreaza pe propria-i piele ca reteta este comestibila. "Papa sau te-mpusc!"

DESTIN. "Dar am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai serios la ce inseamna media in provincie. Consumasem de fapt cam tot ce se putea consuma in media dintr-un oras resedinta de judet. Daca vrei un joc de cuvinte, ca tot suntem la bucatarie, mancasem tot ce se putea in media din Targoviste, dar eu inca eram flamand. Asa ca, in consecinta, singura solutie viabila pentru mine era Bucurestiul.

Dar sansa asta a aparut o data cu Razvan Exarhu, care a avut incredere in mine si mi-a intins o mana. A pariat pe mine si datorita lui sunt acum in Bucuresti si ma poti asculta de luni pana vineri, intre cinci si opt dupa-amiaza. Sau, cum imi place sa spun, a tinut locul destinului in ceea ce ma priveste."

D’ALE DRUMULUI. "Plecarea mea din Teatrul «Tony Bulandra» din Targoviste se produsese de ceva timp. O buna bucata de timp, cam sase luni, am avut un program infernal. Ma trezeam la patru dimineata, la cinci eram in radio, iar de la sase la zece aveam matinalul. La unsprezece eram in teatru, de unde nu mai plecam de multe ori decat spre miezul noptii. Am rezistat, dar mi-am dat seama ca nu mai straluceam in nimic. Atunci am renuntat la teatru si m-am concentrat exclusiv pe radio. In sase luni eram director! Iar acum sunt in Bucuresti. Si se pare ca rozul ma prinde!"

Besame mucho! Companieros, hay que trabajar cada dia mas...!

"Iar acum declar oficial ca, daca nu-ti place salata, te-mpusc!"

Ce?! Auzi, cum ziceai ca sta treaba cu pastele, mai Florica, tata?! Ca doar m-ai invitat sa-mi gatesti! Aoleu! Ce caut eu aici?! Alo, mama!

Iar tu, nu te tine dupa el cand se duce de Florii p’acasa! Umbla vorba ca daca-ti arata un targovistean Turnul Chindiei, mai devreme sau mai tarziu ajungi targovistean si tu. I-a pocnit chestia pe multi! Parol!

"Cand un barbat gateste e vorba doar de interactiunea dintre sexe! E ca-n reclama. Punga de paste, 30 de mii. Ingredientele, 60 de mii. Expresia de pe figura ei dupa ce mananca si-si da seama care e de fapt motivul pentru care ai invitat-o, nepretuita!" - Bogdan Serban, actor si realizator radio

VOCE SI CHIP

Revenirea mea in teatru se datoreaza, paradoxal, muncii in radio. Prin natura profesiei sunt nevoit sa merg la foarte multe evenimente mondene sau culturale. Asa i-am intalnit pe cei cu care, mai tarziu, aveam sa fac in Prometheus "Zoo Story", de Edward Albee, spectacol care de fapt marcheaza revenirea mea pe scena dupa aproape patru ani de absenta. Jucam, cum s-ar zice, cu casa inchisa, asa ca acum satisfactia mea profesionala este dubla: si radioul, si teatrul.

SALATA SUNNY DAY

1. Trecand peste motivul pentru care te-ai gandit sa gatesti paste, pune mana pe ingrediente si foloseste-le dupa cum urmeaza. In primul rand, fierbi 300 g de paste penne rigate, scoici sau orice fel de paste mici. 2. Apoi iei doua cutii cu ton in ulei, un castravete verde de dimensiuni medii, doua legaturi de creson (untisor) si doua de marar, circa 20 de masline, doua-patru linguri cu maioneza, un varf de cutit cu coriandru pisat, sare si piper. 3. Tai castravetele in rondele subtiri si toci verdeata. Amesteci, evident, totul, ca doar nu le lasi separate pe farfurie! Oricum ar fi, se serveste rece (iar respectiva duduie pe care ai invitat-o, calda!).