"Ca la mama acasă" este căldura cuptorului

În drum spre complex am trecut pe lângă o femeie care încerca să-şi lămurească fiul, un puşti de 5-6 ani, că nu are timp să-i prepare un chec. Îi spunea, biata de ea, că este prea obosită când vinde de la serviciu şi că n-are timp să cumpere ingredientele necesare. M-am întristat foarte tare şi mi-e greu să cred că măcar sâmbătă seara nu poţi să-ţi rup puţin timp ca să-i pregăteşti copilului tău un prăpădit de chec.

După părerea mea, checul este cea mai rapidă prăjitură şi ieftină. Există şi alte prăjituri rapide şi ieftine, cum sunt fursecurile, care se pot prepara pentru a ostoi pofta unui mic sufleţel. Pentru el, mirosul, căldura cuptorului şi prăjitura în sine constituie o mare fericire. Aceste momente sunt acel "ca la mama acasă" de care-şi va aduce aminte toată viaţa. Acea căldură a căminului, mirosul mâncărurilor şi al dulciurilor.


AMINTIRI
Mi-am adus aminte că, în copilărie, am vizitat o colegă de liceu, căreia i-am dus temele pentru că lipsise două zile de la cursuri. Am avut cea mai impresionantă dovadă de iubire familială şi de educaţie. Colega mea nu venise la ore, pentru că tatăl ei a fost nevoit să-şi schimbe programul. Mama sa lucra de la 6:00 la 14:00 şi pleca încă de la ora 5:00 ca să ajungă la timp, iar tatăl ei era de noapte de la 22:00 la 6;00 dimineaţa, în mod normal, în săptămâna aceea. Totul s-a dat peste cap.

Luiza, colega mea, avea trei fraţi mai mici. Cel mai măricel era un băiat avea 6 ani, următorul avea 4 ani, iar fetiţa cea mică avea 10 luni. Cei trei adulţi, adică părinţii şi colega mea de 16 ani, aveau grijă, pe rând, după cum le era programul de muncă şi şcoală, dar nimeni nu se plângea. Acum avea să lipsească o săptămână, până când programul părinţilor se va schimba, iar ea va fi liberă dimineaţă, când aveam noi program de şcoală.

Am sunat şi a apărut în prag Luiza, purtând în braţe pe cea mică. M-a poftit în casă. Imediat am fost înconjurată de ceilalţi, curioşi nevoie mare. A fost o surpriză pentru că nu ştiam că are atâţia fraţi, aşa de mici. M-a poftit în sufragerie unde am pus caietele pe masă şi i-am arătat ce trebuia să înveţe. Luiza s-a scuzat că de obicei nu sunt toţi acasă. Sandu, cel mare, fusese răcit şi abia luni avea să-l ducă la grădiniţă, pe Mihăiţă îl vor da la grădiniţă din toamnă, iar pe Felicia o vor ţine acasă până la trei ani. Băieţii au venit lângă mine, ca să-mi arate ce cărticele au, iar Sandu m-a uimit pentru că ştia să citească şi să scrie. Luiza mi-a zis că l-a învăţat ea. O sâcâia ca să-i citească şi atunci l-a învăţat să-şi citească şi să scrie singur. M-am jucat cu Felicia şi apoi Luiza ne-a poftit la bucătărie ca să facă ceva dulce.


AMINTIRI DULCI
Copiii au primit cu entuziasm chemarea. Sandu a ţâşnit primul pe uşa bucătăriei, ca s-o ajute. Mă uimea răbdarea copiilor. Nici o mână nu se întindea, nici un fursec nu dispărea, nici un deget nu se lingea. Aşteptau cu siguranţa celui care nu fusese niciodată amăgit. Luiza a pregătit, într-o oră, o piramidă de fursecuri cu gem şi o cană cu piure de cartofi, la care a adăugat o lingură de brânză de vaci şi un gălbenuş de ou, pentru Felicia. Mă uimea siguranţa şi precizia cu care se mişca în bucătărie. Ca o mamă adevărată. Şi mă întrebam cât de harnică şi de pricepută trebuie să fie mama ei?!

Luiza m-a îmbiat să iau din fursecuri. Am luat unul şi de atunci n-am uitat gustul minunat. Copiii mâncau pe farfurii, fără lăcomie, ceva ce se cuvenea, ce era normal, ca la mama acasă. Curând avea să sosească şi mama lor care trecea mai întâi pe la piaţă.

A venit timpul să plec şi i-am lăsat cu promisiunea că revin a doua zi. M-a condus la uşă Sandu. Când am întors capul, din prag, am zărit-o pe Luiza aşezată pe studio. O legăna pe picioare pe Felicia şi căuta lecţia abia adusă de mine, din cartea de limba latină. L-am pupat pe Sandu şi am inspirat adânc din părul lui, mirosul de vanilie, de prăjitură, pe care-l simt şi acum când o văd pe Luiza în farmacia ei.
Dar gata cu amintirile! Am să-i fac Paulei (pe care am decretat-o pupila mea) un chec de lămâie şi nişte fursecuri simple.


Ce trebuie să cumperi:
● 10 ouă x 0,45 lei = 4,50 lei
● 3 buc. lămâi x 8,00 lei/kg = 3,20 lei
● 1 kg zahăr x 2,80 lei = 2,80 lei
● 1 kg făină x 1,70 lei = 1,70 lei
Total = 12,20 lei


Reţete:
Chec cu lămâie
● Ingrediente: 8 ouă, o cană zahăr, o cană făină, o ceaşcă (de cafea) ulei, un praf de sare, un vârf de cuţit de bicarbonat de amoniu, o lingură zeamă de lămâie, coajă rasă de lămâie, zahăr pudră.
● Preparare: Pregăteşte două tăvi de chec, unge-le cu ulei şi tapetează-le cu făină, încinge cuptorul. Separă albuşurile şi mixează-le spumă, adaugă zahărul, apoi gălbenuşurile, pe rând, apoi presară făina, zeama de lămâie, coaja rasă de lămâie, toarnă uleiul şi amoniul. Toarnă compoziţia în tăvi şi dă la cuptor la foc potrivit. După 25-30 minute este gata. Încearcă dacă s-a copt înţepându-l în mijloc, folosindu-te de o frigăruie. Scoţi din tavă când este călduţ, îl ungi repede folosindu-te de o pensulă, cu zeamă de lămâie apoi îl tapetezi cu zahăr pudră (merge şi cu fulgi de cocos). Serveşti când s-a răcit.
 

Fursecuri simple
● Ingrediente: 2 ouă, o cană zahăr, o ceaşcă de cafea ulei, o cană făină, un pacheţel zahăr vanilinat, un praf de sare, gem (după dorinţă).
● Preparare: mixaţi ouăle cu zahărul, sarea, adăugaţi câte puţin ulei, apoi făina, zahărul vanilinat. Montaţi cu linguriţa, grămăjoare mici din compoziţie, într-o tavă unsă cu ulei. Daţi la cuptor până se rumenesc uşor pe margini. Scoateţi-le şi cât sunt călduţe ungeţi-le cu gem şi lipiţi câte două între ele. Pudraţi cu zahăr pudră. Copilul va fi fericit.
 
Ce foloseşti din cămară:
Gem, bicarbonat de amoniu, zahăr pudră, 2 ceşcuţe cu ulei, sare, zahăr vanilinat.
 
Ce-ţi rămâne:
Zahăr, făină, 2 buc. lămâi.