Cât te costă să faci "o cinste mică”

Ştiţi deja, am o vecină foarte tânără. E tare drăguţă, comunicativă, fără fiţe şi singură. De, zice ea, pân-acu', dragostea i-a adus mai mult belele decât noroc! După-amiază, când nori urâţi ameninţau să ne răcorească, Paula a sunat la uşă. A intrat cu o faţă radioasă şi fremătând de bucurie, cu aerul că e în al nouălea cer. Am privit-o interzisă, dar şi înciudată, pentru că nu prea aveam chef de musafiri.

Mi-a zis dintr-o răsuflare că mă invită să luăm masa de seară împreună, undeva, face ea o cinste mică!
- Adică?, o întreb eu cu speranţa că va fi cândva în viitor.
- Păiiii, vin să vă iau peste o jumătate de oră!, zice şi iese brusc.
Na, belea!, îmi zic eu, şi mă duc să mă îmbrac. Nici n-am ajuns să mă "împarfumez" că Paula îşi face apariţia. Mă zoreşte şi plecăm.

Întreb, aşa, într-o doară unde mergem şi, în timp ce mă înhaţă de mână îmi spune, cât mai aproape de ureche:
- Ştiu eu un local care are şi grădină! Luăm o masă, luăm ceva de mâncare, câte o berică şi ne izmenim la umbra umbrelei.
- De ce trebuie să ne izmenim acolo? Şi, de ce tocmai azi?, întreb eu ca să mă relaxez puţin.
- Păi, am avansat în grad, la slujbă şi mi-au mărit salariul. Azi am primit primul salariu mărit şi...
- Trebuie să cheltuieşti diferenţa imediat pentru că nu te simţi bine cu ceva mai mulţi bani..., bag eu o concluzie.
Paula nici nu mă ia în seamă şi-mi zice că a învăţat de la mine că trebuie să-şi respecte eforturile şi să-şi facă singură cinste pentru asta. Mda! Aici are dreptate. Orice om trebuie să aibă grijă singur de "Eu"-l lui! Să se iubească şi să se respecte pe el. Numai aşa va şti cum trebuie să respecte pe altul. Paula a băgat la cap şi acum suport consecinţele!

MICI PROASPEŢI ŞI BERICĂ
N-am mers prea departe, tot la noi în cartier, la o grădină. Curăţel, mese afară, într-o zonă unde un curent uşor ajuta umbrelele mari să alunge aerul dogoritor. Ne-am instalat la o masă şi Paula s-a dus să comande mici. Ştia ea, de la nişte colegi, că micii de aici sunt foarte buni, aşa că a făcut mai întâi o coadă la casă, unde nu exista decât o fată obosită, "programată" să se mişte "cu încetinitorul", apoi s-a instalat la o altă coadă, ca să obţină micii. Mă rog! Nu trebuia să zic nimic, să nu-i stric cheful, mai ales că, îmi făcea tot felul de semne în timp ce stătea la coadă, de atrăsese atenţia unor cheflii de la o altă masă. După 20 de minute şi două cozi, Paula veni purtând un platou pe care se aflau două cartoane cu mici şi muştarul aferent, două cutii cu bere, patru felii de pâine, mai multe scobitori şi două şerveţele de hârtie. Radia de fericire şi de poftă. Aşa că, ne-am pus pe mâncat. Buni micii, proaspeţi. A desfăcut şi bericile, dar nu le puteam bea bine direct din doză. M-am ridicat şi am obţinut, la miloagă, două pahare din plastic de la băiatul care vinde bere la pahar. Paula era încântată. Era atât de fericită şi trăia atât de intens acest moment încât nu m-am îndurat să fac vreo observaţie.

Sincer, îmi era necaz pentru că tot ce cumpărase era scump dar, totodată, mi se părea normal ca să-şi facă cinste, sau să facă cinste, şi mă simţeam onorată că mă găsise pe mine demnă de a participa la bucuria ei.

SOCOTELI ŞI ÎNGHEŢATĂ PE BĂŢ

În cârcotăşenia mea, făceam socoteala la banii cheltuiţi şi mă gândeam cum şi când să o învăţ să fie mai strângătoare. Dar fiecare vârstă are dreptul ei la bucurii şi la cheltuieli care par nesocotite.
Am lăsat la o parte meschinăria vieţii şi ne-am dedicat, fiecare, operaţiunii de îngurgitare a celor trei mici din propria farfurie de carton. Erau gustoşi şi bine făcuţi, aşa că i-am gătat rapid, i-am stins cu berica şi m-am lăsat purtată către o tonetă de unde am cumpărat câte o îngheţată pe băţ! Nu mai mâncasem din copilărie şi am crezut că este la fel. Aş! Era mare, în două culori şi spiralată.

- Eh! Nu e ca cea de 55 de bani, de vanilie, de lămâie sau de cacao, parfumată şi înfăşurată în hârtiuţa care abia putea ţine loc de suport, pentru că tubuleţul rece ca gheaţa se topea văzând cu ochii în gura pofticiosului de copil care nu se mai sătura!, îi zic eu în timp ce-mi făceam de lucru cu ciomagul de îngheţată. Paula, aflată tot în al nouălea cer, râdea şi lingea de zor spirala topitoare. Am mâncat şi îngheţată, aşa că, i-am propus să mergem către casă, pentru că se însera. Pe drum ne holbam şi comentam preţurile şi modelele rochiţelor din vitrinele magazinelor.

Treptat, din una în alta, am ajuns să discutăm despre cheltuieli, bani, economii şi alte alea, întorcându-ne, fără să vrem, la "cotidian". Am ajuns acasă şi ne-am despărţit pupându-ne pe hol, dar nu înainte de a-mi lăsa smulsă promisiunea de a face, sâmbăta viitoare cumpărăturile împreună. Ah! Iată momentul în care-i voi spune şi-i voi arăta ce s-ar putea face cu banii cheltuiţi azi. Până una-alta, îi voi face o surpriză şi am să-i prepar ceva bun, îmi zic în gând.
Cum am intrat în casă am pus mâna pe pix şi hârtie şi am notat tot, ca să nu uit!, cam aşa:

Cheltuieli meniu-cinste:
6 buc. mici x 2,5 lei = 15,00 lei
2 buc. doze bere x 3,00 lei = 6,00 lei
2 buc. îngheţată pe băţ x 2,50 lei = 5,00 lei
TOTAL = 26,00 lei

Concluzie: Scuuump, dar... al nouălea cer satisfăcut, tinereţe mulţumită!
Apoi, încep a prepara o salată cu avocado, după care se prăpădeşte şi o ruladă rece care o va da gata. Am s-o chem mai târziu ca s-o îndop.

Reţete:
Salată de roşii cu avocado
Ingrediente: 1 buc. avocado, un morcov, o ceapă potrivită, 3 căţei de usturoi, 2 castraveciori potriviţi, 4 roşii bine coapte, o legătură de mărar, o lămâie (după dorinţă), sare, piper, ulei.
Preparare: Curăţă legumele. Într-un vas zdrobeşte şi freacă bine cu furculiţa avocado. Toacă mărunt ceapa, dă pe răzătoarea mică morcovul şi amestecă-le cu pasta de avocado, cu puţină sare. Taie fin usturoiul, mărarul şi cubuleţe, de 1 cm, castraveciorii, apoi pune-i într-un vas cu puţină sare şi jumătate din mărarul tocat. Lasă-le 15 minute apoi, într-o salatieră amestecă-le, adaugă ulei (ideal de măsline), roşiile tăiale felii potrivite, sare şi piper şi dă la rece 30 minute. Înainte de a servi drege de sare, adaugă restul de mărar şi, după gust, poţi pune puţină zeamă de lămâie.

Ruladă rece
Ingrediente: 300g caşcaval, 100g unt, sare, după dorinţă Pentru umplutură: 500g brânză de vacă, 150g parizer (şuncă presată), 1/2 ardei iute, 1 ardei roşu gras (capia) potrivit, 1 ardei galben gras, sare şi piper.
Preparare: Laşi untul la temperatura camerei, tăiat feliuţe subţiri. Speli, cureţi de seminţe toţi ardeii şi-i toci cubuleţe mici. La fel şi parizerul. Pune brânza într-un vas cu parizerul şi, după gust, cu sare şi piper apoi, cubuleţele de ardei. Amesteci bine până obţii o compoziţie omogenă, apoi dai la frigider. Dai caşcavalul pe răzătoarea mică şi-l pui într-un castron, adaugi feliuţele de unt, sărezi după gust şi frămânţi, cu mâna, până obţii o compoziţie ca o plastelină, din care formezi un sul uniform ca grosime. Pui pe masă o folie alimentară şi întinzi compoziţia sub formă de dreptunghi, gros de 0,5 cm. La început lucrezi cu mâinile apoi cu sucitorul, ca să nivelezi uniform. Peste foaie, pui uniform ca grosime, umplutura din frigider. Rulezi pe lung, ajutându-te de folia pe care ai întins caşcavalul. Răsuceşti uşor şi bine strâns până la sfârşit, strângi la capete ruloul format şi îl laşi în folie la frigider, 3-4 ore. Serveşti feliuţe de 1 cm, cu salata care-ţi place. Merge şi cu cartofi prăjiţi!