Bunatati in oale de lut Bunatati in oale de lut

Din orasul Husi si pana in comuna Padureni sunt vreo sase kilometri. Cu masina, in cinci minute as fi fost acolo. Dar am ales sa merg pe jos. Si asta, din cel putin doua motive: pe de-o parte, pentru ca ma gandeam la un strugure copt pe care cu siguranta l-as fi gasit prin viile care inconjoara ca o aureola micul oras moldovenesc, iar pe de alta parte, doream sa revad, de acolo de sus, orasul pe care l-am admirat fericita toata copilaria mea. Era o dupa-amiaza caniculara de duminica, dar un puternic sentiment de apartenenta la locurile respective ma incuraja sa urc cu incredere drumurile serpuitoare ale dealurilor. Amintirile copilariei se succedau in minte cu o repeziciune de nepotolit, atat erau de multe, ca nici nu mi-am dat seama cand am ajuns langa padurea care se afla pe partea stanga, chiar la intrarea in Padureni.

LA TARA. Pe ulite nu era nimeni, doar niste gaste zgomotoase se balaceau intr-o teuca, si ele toropite de caldura. Ograzile satenilor erau insa animate. Pesemne ca multi abia se intorsesera de la biserica. Mi-am vizitat bunicuta, careia anii nu au reusit sa-i stirbeasca cu nimic caracterul sugubat. Mi-am adus aminte de tanti Maria, cea care imi aducea tot timpul, cand eram mica, chisleag, braga si mere viermanoase. Amintirile mele legate de tanti Maria au ca punct de pornire oalele ei de lut in care facea o mancare al carei miros te innebunea de pofta, daca, din intamplare, treceai pe langa casa ei frumoasa, pe la ora pranzului. Am pornit spre ea, doar-doar voi simti din nou ori miros de sarmale in foi de vita, ori de pepene rosu, ori de cas proaspat. In Padureni, oamenii sunt tare cumsecade. Iti dau "buna ziua" sau te intreaba de sanatate ori de cate ori te intalnesc pe ulitele satului. Am intrat pe poarta si deodata au inceput sa ma salute toate orataniile ograzii: curcani, bibilici, gainuse, cocosi, boboci de rata... Nici nu am ajuns bine in fata casei, ca nenea Tica mi-a si taiat un harbuz cat toate zilele "din productia proprie", dupa cum mi-a marturisit el. In timp ce savuram feliile rosii si zemoase ale pepenelui, m-am uitat imprejur si am si vazut oalele de lut, agatate la rand, in cuie, tot asa cum le stiam eu. Am rugat-o pe tanti Maria sa ma lase sa ii mai vad o data camara, cea pe care mi-o aminteam plina cu de toate.

CHISLEAGUL. Cand am intrat mi-au sarit in ochi cateva oale de lut acoperite cu niste capace improvizate, din lemn. Mi-am spus ca acolo nu putea sa fie altceva decat laptele prins sau chisleagul, cum ii mai spun oamenii de prin partile locului. Am ridicat putin capacul unei oale si, cand am vazut smantana groasa si galbena a laptelui prins, mi-am zis (cu saga moldoveneasca): "Tii, ce vaca buna are tanti Maria! Sa-i traiasca!". Gazda mi-a explicat apoi cum se obtine chisleagul. Intai mulge vacuta, dupa care strecoara laptele si il pune in oalele sale de lut. Il lasa acolo vreo doua-trei zile ca sa se aleaga smantana. Isi da seama ca e gata si bun de mancat atunci cand smantana prinde deasupra o pojghita galbena. "Il poti manca la orice ora, cu mamaliguta calda sau rece, ori il poti bea pur si simplu", marturiseste tanti Maria.

BORSUL. Intr-un chiup mare (vas de lut ars, in forma de amfora) pusese la conservat vita-de-vie, ca la Craciun aroma sarmalelor sa-i zapaceasca din nou pe cei care trec pe langa casa ei. Imi zicea tanti Maria ca ea foloseste chiupurile si pentru umplerea borsului. Si de aceea iese atat de acru si atat de bun. Nici nu se gandeste sa acreasca vreodata borsul cu sare de lamaie, cum vazuse ea ca se mai practica pe la oras. Tanti Maria face un bors (fel de ciorba) tot in oale de lut. Nenea Tica isi aduce aminte cu cata placere manca el cand era tanar bors cu pasat facut la rasnita.

SECRETUL SARMALELOR. Am intrebat-o cum face ea sarmalele in oale de lut si care este secretul bunatatii lor. Mi-a marturisit atunci ca ia o oala mare, o captuseste cu varza proaspata - daca e vara, sau murata - daca e iarna, apoi asaza frumos sarmalele invelite in foi de vita sau in foi de varza si le baga in "cuptior". Au multe amintiri legate de aceste vase aduse in sat "de prin Iasi, de pe undeva". Cand erau tineri si mergeau la camp, mancarea era transportata in vase de lut si, de asemenea, apa in urcioare. Fiind usor casabile, nu de putine ori au spart vasele de pamant, fie cand mergeau la fantana, la apa, fie cand plecau de dimineata sa munceasca ogorul. Dar pe vremea aceea erau mai usor de cumparat. Azi, cine vrea sa gateasca in oale de lut, trebuie sa le pastreze cu mare grija!

Camarile satenilor sunt pline numai cu alimente sanatoase, obtinute din gradinile ingrijite cu pricepere

TRADITIE MOLDOVENEASCA Borsul moldovenesc este recunoscut a fi una dintre cele mai apreciate mancaruri traditionale romanesti. Cine ajunge in Moldova, dar mai ales prin satele sale, acolo unde traditiile sunt inca foarte bine pastrate, e obligatoriu sa manance o farfurie mare, aburinda cu bors de pui. Puiul trebuie sa fie crescut in curte, borsul umplut in casa, iar verdeturile culese din gradina - adica totul este natural si sanatos. Pentru a obtine un bors foarte bun este nevoie de un kilogram de carne de pui, un litru de bors, 200 g taitei facuti acasa, marar, patrunjel, leustean si loboda. Se pune carnea la fiert intr-o oala de lut si, cand a fiert bine, se scoate afara. In zeama care a ramas se pun si taiteii la fiert, dupa care se adauga borsul, puiul fiert taiat in bucati si verdeturile maruntite. Nu se drege. MAGIUNUL DE LA BUNICI Gospodarii de la sate au intotdeauna grija ca in camara lor, fie iarna, fie vara, sa existe de toate: compoturi, dulceturi, gemuri, muraturi, branza sarata de oaie... In comuna Padureni, judetul Vaslui, mai sunt si astazi oameni care, de cum se coc prunele, se pregatesc pentru iarna, preparand magiun in cantitati foarte mari. Magiunul este un produs alimentar asemanator cu gemul, care se obtine prin fierberea indelungata a prunelor. Daca prunele sunt foarte coapte, adaugarea zaharului este inutila. Prunele fierb in ceaune mari de tuci ore intregi pana se transforma intr-o pasta inchisa la culoare. Focul se face afara, din lemne sau din carbuni, iar ceaunul este asezat pe o pirostrie. Multor sateni, mai ales celor mai in varsta, le place sa manance magiun uns pe felii de mamaliga rece, coapta pe plita.