Ciorba si procreatie

Matrice a lumii, forma a tuturor formelor, Oul. Intregul spatiu scenic gandit de Iuliana Vaslan la Theatrum Mundi din Bucuresti pentru spectacolul "Viitorul e in oua", dupa un text de Eugen Ionescu, in regia lui Mihai Maniutiu, are forma sferica originara, ce se regaseste apoi obsedant in fiecare dintre detaliile din jur. Matrice a lumii, forma a tuturor formelor, Oul. Intregul spatiu scenic gandit de Iuliana Vaslan la Theatrum Mundi din Bucuresti pentru spectacolul "Viitorul e in oua", dupa un text de Eugen Ionescu, in regia lui Mihai Maniutiu, are forma sferica originara, ce se regaseste apoi obsedant in fiecare dintre detaliile din jur.
Pana si spectatorii, asezati pe un singur rand, in cerc, par a fi inchisi intr-un ou urias in care se pune la cale un experiment ciudat: programarea viitorului. Un om moare, iar doi tineri, alesi de membrii societatii prin vot, sunt meniti nasterii de prunci. Care sa se integreze perfect intr-o lume golita de sentimente si robotizata, semanand putin cu aceea din romanul "1984" al lui Orwell. De altfel, Maniutiu pare sa sugereze ca regimul sub care traiesc personajele este unul de tip comunist, dominat de imaginea bunicului mort (un Lenin care conduce la fel de bine ca si atunci cand era in viata, care si incheie spectacolul cu un ras aproape batjocoritor la adresa viitorului ce va sa vina).

Singurii care se opun actului absurd al perpetuarii speciei in acest fel sunt cei doi tineri obligati "sa produca" pe banda copii care vor asigura viitorul unei astfel de lumi. George Ivascu si Ioana Flora, interpretandu-si excelent rolul de papusi manuite cu sadism de propriii parinti, accentueaza prin fiecare gest si, mai ales prin replica "Mi-e foame", rostita obsesiv, faptul ca ei nu apartin (inca?) acelei lumi. Foamea invocata in permanenta se transforma intr-un element al lumii firesti, care lor li se refuza cu violenta. Si in loc de mancare sunt tratati cu socuri electrice, adevarate forme de tortura, menite a le sterge adevarata personalitate. Iar in acest univers dezumanizat, elementele gastronomice capata brusc o importanta deosebita.
"Ca sa faci multi copii e nevoie de o ciorba buna. Ca sa faci o ciorba buna e nevoie de multi copii." Interdependenta dintre procreatie si gastronomie trimite la acel fond profund uman, al nevoilor fiziologice, pe care toate regimurile totalitare le exploateaza. Intre comic absurd si tragic absurd, intre musical si teatru experimental, viziunea scenica a lui Maniutiu este de-a dreptul angoasanta: adevaratul "tata" al copiilor viitorului este tot "bunicul" Lenin.

Distribuindu-l pe Marius Bodochi in rolul tatalui dominator, descendent direct al aceluiasi "bunic iubit", Mihai Maniutiu pare sa fi gasit formula potrivita pentru ca spectacolul lui sa-si afle echilibrul. Cu fiecare detaliu scenic extrem de bine gandit, cu fiecare replica rostita, cu fiecare situatie de lumina, spectacolul se construieste sub ochii spectatorului, lasandu-i un sentiment de diamant perfect taiat. In forma de Ou.

CARTEA CU MIRODENII

Georgeta Rosu; ilustratii de Horia Bernea "Carte de bucate romanesti - Romanian Cookery Book" RAO, 2003 Bors, ciorba, sarmale, carnuri si placinte, frumos prezentate in cea mai cocheta carte de bucate romanesti pe care o cunosc!... Putine (dar bune!), retetele culese de Georgeta Rosu in perioada 1972-1996 au un har aparte. Ele "cheama" atat gura, cat si spiritul, iar dupa buna traditie crestina a meselor cartea incepe cu "Tatal nostru" si se incheie cu "Rugaciunea de seara". Centrate in pagina cu desene-chenar pe care le-ar invidia si Saint-Exupery, textele au alipita traducerea in engleza: sa stie Sir si Lady, cand viziteaza Obcinile, ca invartitei moldovenesti cu mac ii spune, in englezeste, "Moldavian whirl with poppy seeds", iar daca gusta "Taci si-nghite!" trebuie sa se gandeasca bine inainte de a o recomanda unui conational cu apelativul cam frust pentru britanici: "Shut up and swallow!"... Calitatea grafica exceptionala a cartii se datoreaza artistului plastic Horia Bernea, care a reusit sa imbrace traditia gastronomica romaneasca - concentrata in 100 de pagini - cu straie de sarbatoare. (Tudor Cires)