Colectionarul de amintiri

Casa din Bucuresti a profesorului Ionel Constantinescu e o cutie de rezonanta in care amintirile sunt trezite la viata din cand in cand in prezenta musafirilor, asa cum aveam sa constat intr-o seara de-april.
Elegantul cuplu de profesori universitari, Ionel si Irina, ne astepta cu bucuria regasirii unor vechi amici, desi ne intalneam pentru prima oara. Dragoste la prima vedere? Se prea poate, pentru ca prea repede ne-am deschis sufletele si, recunosc, subiectul care ne-a legat a fost arta, apoi, gastronomia.

AMINTIRI. "Gustul pentru arta il am de la tatal meu, ilustrul oenolog Gherasim Constantinescu. Eram copil si ma ducea pe la Pietroasele, unde s-a gasit Closca cu Puii de Aur. Tata privea indelung locurile acelea, incercand parca sa patrunda misterul tezaurului. Atunci am devenit colectionar.

De fapt, copilaria mea, pana in ’44, cand bunicul meu a fost alungat (au venit trupele rusesti si conacul de la Pencu-Buzau a fost rechizitionat de soldati - bunicul a fugit prin vie, salvandu-l taranii), s-a petrecut pe o terasa intre vii. Parfumul viei, toamna, era mai natural si mai ademenitor decat orice parfum pe care-l foloseste vreo cucoana. Nu toamna, ci toamna tarzie, pentru ca, dupa ce incep sa dea strugurii in parg, boabele plesnesc. Este un miros extraordinar!"

Profesorul Constantinescu zambeste. Un zambet larg, insotit de invitatia de a-i vedea tablourile.

COLECTIE. "Am o colectie de Ciucurencu mai mare decat la Muzeul National, apoi Piliuta, Gabriel Catrinescu, Sorin Ilfoveanu. Ultimul mi-a daruit singurul sau autoportret, cand a inaugurat casa de la Radesti. Ii adusesem niste vin. «Mai Sorine, i-am zis, hai sa imortalizam momentul asta!». Si in cinci minute a facut acest autoportret care a circulat apoi prin multe expozitii, in toata lumea... Priviti si acest tablou al sau: «Omul, crucea si capra». Reprezinta esenta vietii taranului roman. Dincolo vedeti un Emil Ciocoiu, pictura religioasa care se afla si in apartamentele Papei... Sau Piliuta, mare iubitor de folclor, il vedeti cum a desenat o nunta taraneasca?... Colectia mea e realizata, in mare, datorita prietenilor mei, ai tatalui meu si ai bunicului. Intre acesti mari artisti si familia Constantinescu, vinul a reprezentat elementul de legatura prin care ei comunicau fara cuvinte."

INSPIRATIE. Pe o masa, la vedere, remarc "Jurnalul de Bucatarie", iar doamna Irina se simte datoare sa-mi explice: "Uneori, cand mi se intampla sa am de dat o masa ma inspir din revista. Am colectia completa! Ultima data am invatat de la dumneavoastra cum sa pun aperitivele pe frunze de andive. Toata lumea a fost surprinsa de felul cum le-am aranjat. Pe o frunza am pus putin somon, o feliuta de ou, pe feliuta de ou - icre de Manciuria si dupa aceea, o feliuta de pastrav afumat. Sau o alta reteta: pe frunza de andiva am pus salau fiert cu sos de capere. Usor de servit. Intotdeauna rasfoiesc repede revista si vad ce apare, daca imi vine, din poze, vreo idee..."

Trecem dintr-o camera in alta, tot asa de usor cum simt ca trece timpul in acest spatiu in care domnul si doamna Constantinescu colectioneaza tablouri si amintiri.

"Un horoscop alcatuit de tatal meu lui «Pil» (Constantin Piliuta) spunea ca acesta e un suflet nobil, receptiv, respectand umilinta omului simplu si tristetea lui de a-si ineca, la durere, patima in vin. Drept multumire pentru adevarurile acestea, Piliuta il numea pe Gherasim Constantinescu «trimis al lui Dumnezeu pe pamant». «Fara Bachus Gherasim, spunea pictorul, ce ne-am face noi, truditorii bauturii de zi cu zi?»" Ionel Constantinescu

"PAPA GHERASIM", "FURNIZORUL" ARTISTILOR De la stanga la dreapta: Constantin Piliuta - pictorul, Ionel Constantinescu - colectionarul si Alexandru Cebuc - criticul "Tatal meu, «Papa Gherasim», era totul pentru Alexandru Ciucurencu. Pictorul avea bani destui si putea sa-si cumpere pentru acasa oricat de mult vin voia. Dar ii placea sa bea la carciuma, pentru anturaj. Tata ii trimitea vin lui Arghezi, lui Ilie Murgulescu... «Am auzit ca pe piata sunt numai falsuri» - spuneau ei si tata le dadea cate o sticla. Am un obicei sa spun: daca tata ar fi vandut tot vinul pe care l-a daruit, ne cumparam si noi o masina."