CULTURA SI PIPER
Ce se intampla atunci cand omul lucreaza contra naturii si incearca sa transforme un animal intr-o fiinta umana? Pana unde poate merge experimentul? Este tentatia mitului lui Pygmalion vie si la fel de puternica astazi? Omul vrea sa-si aroge rolul lui Dumnezeu si sa creeze in locul lui o alta fiinta umana...
La toate acestea, spectacolul de la Teatrul National din Bucuresti, montat dupa celebra nuvela a lui Mihail Bulgakov "Inima de caine", propune nu atat raspunsuri, cat noi intrebari. Regia lui Yuriy Kordonskiy (care semneaza si dramatizarea) nu face decat sa adanceasca labirintic posibile semne de intrebare.
Un celebru profesor doctor pune la cale un experiment cu efect diavolesc. Printr-o operatie pe creier, transforma un caine vagabond intr-o asa-zisa fiinta umana, transplantandu-i o parte din hipofiza unui om. Exemplarul nou creat ramane intr-o faza de subdezvoltare asociata cu agresivitatea imprumutata genetic de la fostul "proprietar" al hipofizei. Intreaga lui fiinta se cupleaza perfect pe structura omului nou creat de regimul comunist. Yuriy Kordonskiy accentueaza toata aceasta legatura intre un experiment facut intr-un laborator, experiment ce se dovedeste nereusit, si ceea ce a facut comunismul din om - tot un experiment nereusit. O fiinta involuata, incapabila sa gandeasca si sa se bucure. Iar scena in care profesorul Preobrajenski (interpretat de Victor Rebengiuc cu un extraordinar respect pentru "adevarul" interior al personajului) si asistentul sau Bormenthal (cu subtilitate si inteligenta conturat de Mircea Rusu) iau masa, impreuna cu cainele Sarik, concentreaza metaforic intreaga montare. "A manca, Ivan Arnoldovici, e o arta. Trebuie sa stii sa mananci - majoritatea oamenilor nu stiu deloc sa manance. Trebuie sa stii nu numai ce sa mananci, ci si cand si cum anume. Si despre ce anume sa vorbesti in timp ce mananci. (...) Daca tineti la digestia dumneavoastra, sfatul meu este - nu vorbiti la masa despre comunism sau medicina." Cainele Sarik, cel care isi primeste acum cu bucurie portia de mancare aruncata de la masa stapanului, odata transformat in cetateanul Sarikov isi va pastra la masa aceleasi obiceiuri. Si cutremurator este momentul in care acesta, om fiind, nu-si poate lasa de fapt in urma vechile adevaruri ale fiintei. Actul mesei este exemplificator.
Absolut cutremurator in rolul lui Sarik - Sarikov, Marius Manole atinge cele mai sensibile coarde ale umanului, fiind capabil sa se coboare (si sa te poarte pe tine, ca spectator) pana in tenebrele animalitatii umane din care iese mantuit...
In final, scena in care porumbeii se asaza izbavitor pe trupul celui ce a revenit la stadiul de animal aduce cu sine impacarea (?!). Si intrebarile...
INGREDIENT TEMPERA
| ||
Citește pe Antena3.ro |