Confreria gastronomilor

Lanţul Rotiserilor este un ordin cavaleresc. "Adeseori se fac confuzii şi se asociază Chaine des Rôtisseurs cu Masoneria sau, mai grav, cu unele secte...

Lanţul Rotiserilor este un ordin cavaleresc. "Adeseori se fac confuzii şi se asociază Chaine des Rôtisseurs cu Masoneria sau, mai grav, cu unele secte..., or, nu este nimic din toate acestea", ţine să specifice dr Octavian Făgăraş, conştient că infiinţarea confreriei gastronomice in Romănia ar putea suscita anumite discuţii. Membrii "Chaine..." sunt ceea ce francezul numeşte "bons vivants", adică indivizi care ştiu să trăiască - să mănănce şi să bea bine - , gurmanzi (pofticioşi să guste din toate bunătăţile lumii) dublaţi de gurmeţi (rafinaţi cu papile gustative sensibile şi cu ştiinţa de a alege dintre toate bucatele intinse pe masă pe cele care se evidenţiază prin savoare, fără a face insă excese).

Mică istorie

Corporaţia (confreria), numită mai tărziu "a Rotiserilor", a fost creată in Evul Mediu, in anul 1248, in timpul regelui Franţei cunoscut cu numele de Ludovic cel Sfănt. Era momentul in care hangiii parizieni, apoi şi din alte oraşe ale Franţei, obţineau dreptul de a se organiza intr-o breaslă profesională care avea să poarte denumirea de "Ayeurs". Cuvăntul, in franceza veche, făcea referire la faptul că hangiii obişnuiau să frigă găşte ("oies"). Termenul "rôtisseurs" avea să apară in titluatura confreriei abia in 1610, cănd breasla capătă recunoaşterea regală şi işi face propriul blazon, pe care era inscris "Maitrise des Rôtisseurs". Ca toate organizaţiile profesionale din Franţa, şi aceasta avea să dispară in timpul Revoluţiei din 1789.

Arta culinară

Spre deosebire de alte bresle, insă, in secolele de funcţionare, cea a "găscarilor" sau a "rotiserilor" avea să aibă un rol special in dezvoltarea unor valori culturale şi morale care au traversat Europa, alături de arte precum: muzica, teatrul, pictura, literatura. Statutul de "artă culinară" gastronomia şi l-a căştigat in Evul Mediu şi graţie "rotiserilor" francezi. Iar după dizolvarea confreriei, sămănţa aceea a "ştiinţei de a mănca şi a bea" a continuat să se dezvolte, astfel incăt, intr-un Paris care işi revenea după al doilea război mondial, reinnoirea artei culinare a "reclamat" reinfiinţarea confreriei gastronomice. Aşa a reapărut, in 1950, Chaine des Rôtisseurs. Pănă nu demult, existau 126 de ţări membre, reprezentănd 5 continente. De curănd, in galaxia Chaine des Rôtisseurs a apărut incă o stea: Romănia.

Jurămăntul

Noii membri ai Lanţului Rotiserilor depun un jurămănt. Un jurămănt cavaleresc. "In calitatea mea de membru al Chaine des Rôtisseurs, jur ca intotdeauna să onorez arta culinară şi cultura gastronomică. Jur ca intotdeauna să onorez indatoririle mele de fraternitate şi de respect faţă de toţi membrii." Ordinul fiind mixt, acelaşi jurămănt il fac şi "cavalerii" şi "doamnele" care intră in "Chaine...", la recomandarea a doi membri deja existenţi. Iar principala lor indatorire este, aşa cum remarca dr Octavian Făgăraş, cel care a iniţiat infiinţarea confreriei in Romănia, să fie "prieteni ai măncărurilor bune, ai vinurilor fine şi ai culturii bogate".

"Dacă in Evul Mediu confreria era mai degrabă un fel de sindicat de breaslă, varianta modernă a «Chaine des Rôtisseurs» presupune o colaborare intre cei care pregătesc măncarea şi cei care o apreciază, cu alte cuvinte intre restauratorii profesionişti şi «neprofesioniştii» care dau valoare, prin apreciere, măncărurilor create de cei dintăi. Poate de aceea, nicăieri in lume, bailliages-ele nu sunt conduse de bucătari-şefi ori directori de restaurante, ci de cei pe care i-am putea numi «consumatori». Pentru că ei mănăncă măncarea şi pot spune care este calitatea, valoarea ei." Cei care fac parte din organizaţie "este clar că trebuie să aibă o anumită inclinaţie pentru a mănca şi a bea bine, dar asta nu inseamnă a avea farfuria plină, ci a savura, a degusta...".

Vorbind despre capacitatea "de a degusta" a cavalerilor-rotiseri, o subliniere se cere făcută: "Degustătorii - de vin, de ulei de măsline, de ciocolată - sunt profesionişti care standardizează anumite produse alimentare. Dar «degustătorul de plăcere» care este gurmetul nu are astfel de preocupări, pentru că gustul bucatelor complexe nu poate fi standardizat. Pot fi stabilite norme, valori, repere, dar nu standarde". Fiecare persoană are propriile repere. Mai mult decăt atăt, gustul se modifică, pentru fiecare dintre noi, la fiecare şapte ani. De aceea, poate, măncăm cu plăcere la maturitate feluri de măncare pe care nu le agream cu nici un chip in copilărie.

Chaine des Rôtisseurs in Romănia

Dineul inaugural al Bailliage de Roumanie, care a avut loc pe 31 octombrie, la Bucureşti, a fost şi un prilej pentru a fi cunoscute scopurile organizaţiei, dincolo de "timpul oprit in loc" dedicat convivialităţii şi culturii gastronomice. "Romănia are o cultură gastronomică bogată. Din păcate, a fost uitată in ultimii 60 de ani. Eu, fiind un amator de bucătărie romănească, mi-am propus să contribui la dezvoltarea şi promovarea acestei culturi, mulţi prieteni ai mei din lume, membri ai «Chaine...», fiind interesaţi de tradiţia culinară a ţării noastre", ne-a declarat dr Octavian Făgăraş. "Pe de altă parte, o datorie pe care ne-o asumăm este de a sprijini tinerii profesionişti, prin organizarea de concursuri naţionale şi internaţionale, pentru bucătari de pănă la 27 de ani, care nu profesează de mai mult de 5 ani intr-o bucătărie profesională, pe lăngă un bucătar-şef care este membru al Chaine des Rôtisseurs."

Rafinament culinar

Meniul dineului inaugural: "Prosecco brut, Villa Santi / Specialitate din iepure cu chutney de mere şi toast Melba, Principessa Gavi 2005, Banfi, Piemonte / Consommé de prepeliţă cu cremă de langustine şi trufe, Attems Chardonay 2006, Frescobaldi, Friuli / Frigărui de porumbel şi rozmarin cu pancetta şi momiţe, Rosso din Montepulciano 2004, Poliziano, Toscana / File de căprioară cu sos de ciocolată amăruie şi legume la abur, Le Volte 2004, Ornelaia, Toscana / Soufflé de ciocolată şi Grand Marnier, Prosecco Dolce Rosso, Villa Santi / Cafea / Ceai".

Scopul organizaţiei

Chaine des Rôtisseurs, in forma actuală, a fost reinviată in 1950. Este o organizaţie nonprofit, al cărei rol e "de a ocroti bucatele şi băuturile alese şi de a-i reuni pe profesionişti (cei care lucrează in domeniul gastronomiei) şi pe neprofesionişti (toţi ceilalţi membri) cu scopul de a-şi răsfăţa simţurile gustative". Acest fapt face deosebirea intre "Chaine..." şi toate celelalte asociaţii gastronomice existente in lume.