Cramposie

A scrie despre vechiul soi romanesc, Cramposie, inseamna a scrie despre podgoria Dragasani, iar a vorbi despre podgoria Dragasani, inseamna a vorbi despre soiul Cramposie.

Izvoarele istorice atesta cultura vitei-de-vie pe aceste locuri din timpuri stravechi, primele plantatii fiind realizate de geto-daci cu mult timp inainte de cucerirea romana, Dragasani fiind astfel cea mai veche podgorie din Oltenia. Practic, in timp, Cramposia s-a identificat cu podgoria Dragasani.

Fiind un soi autosteril, adica florile vitei nu pot crea rod cu polen propriu, el a fost cultivat, pe baza observatiilor facute de generatii de viticultori, in sortiment biologic cu soiul romanesc Gordan, bun polenizator. La aceste doua soiuri, localnicii au mai adaugat Braghina si Tamaioasa romaneasca.

Concluzionand, putem spune ca vechiul sortiment al podgoriei Dragasani, pana la filoxera, aproximativ pana in anul 1890, era format din Cramposie 30%, Gordan 30%, Braghina 30% si Tamaioasa romaneasca 10%. Si astazi a mai ramas la localnici zicala ce dainuie de veacuri: "Cramposia da taria, Braghina aduce spuma, Gordanul umple butea si Tamaioasa da aroma".

Tot din acest amestec de soiuri se obtinea si vestitul "Tulburel de Dragasani", sau "Tulbure de Dragasani", care este, in realitate, un vin nou, obtinut la cateva saptamani de la culesul strugurilor.

Boabele, destul de rare pe ciorchine cu pielita groasa sunt foarte rezistente la atacul de mucegai sau al insectelor, astfel incat strugurii pot ramane pe butuc mult timp dupa maturare, pana la supracoacere. In acest fel, strugurii de Cramposie isi maresc concentratia in zaharuri, care poate ajunge pana la 200 g/l, capatand in acelasi timp si un aspect deosebit de atragator.

In general, fara sa acumuleze mult zahar, Cramposia veche romaneasca a fost unul dintre soiurile romanesti cele mai apreciate. Cramposie are insusiri mixte, fiind in acelasi timp folosit si pentru producerea strugurilor de masa foarte apreciati de consumatori. Ca strugure de masa, Cramposia veche romaneasca se remarca prin marimea si aspectul frumos al strugurilor, avand boabe tari, crocante, suficient de bogate in zaharuri si cu aciditate potrivita. Datorita pielitei tari si rezistente, strugurii de Cramposie se conserva foarte bine in timpul iernii, putandu-se pastra chiar pana in lunile aprilie-mai.