Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mergănd la Restaurantul "Livada cu vişini" din Bucureşti, găndul iţi zboară, involuntar, la paradisul copilăriei, cănd bunicile scoteau cu acul sămburii din vişine, pentru a găti aromate dulceţuri, ori la primele intrebări despre rostul omului pe lumea asta, deşteptate-ntr-o seară de inceput de vară, ieşind de la capodopera lui Cehov, la Naţional. Retrăiam o stare de bine pe care aş fi vrut s-o prelungesc aşezăndu-mă la o masă in restaurantul din Bucureştiâ¦
Mergănd la Restaurantul "Livada cu vişini" din Bucureşti, găndul iţi zboară, involuntar, la paradisul copilăriei, cănd bunicile scoteau cu acul sămburii din vişine, pentru a găti aromate dulceţuri, ori la primele intrebări despre rostul omului pe lumea asta, deşteptate-ntr-o seară de inceput de vară, ieşind de la capodopera lui Cehov, la Naţional. Retrăiam o stare de bine pe care aş fi vrut s-o prelungesc aşezăndu-mă la o masă in restaurantul din Bucureştiâ¦
Lanţul slăbiciunilor
Tot ceea ce a urmat poate fi pus pe seama ghinionului. Mai intăi, in salonul de nefumători, unde rezervasem o masă, regula era făcută de un grup de fete vesele şi fumăcioase, pe care cu greu le-am putut convinge că locul lor e in altă parte.
Măncarea a fost şi ea un ghinion. Salata Caprese, esenţa simplităţii bucătăriei mediteraneene, s-a dovedit dezolant de tristă. Feliile de mozarella şi roşii, aşezate fără imaginaţie pe o farfurie transpirată, n-au avut parte de nici un pic de verdeaţă, de busuioc fresh, de ceapă verde, de muguri de pin sau de parmezan care ar fi contat infinit mai mult decăt praful de busuioc anost, rod al inspiraţiei sărmanului bucătar.
Citește pe Antena3.ro
MAI DEPARTE. Am luat un Şalău Meuniere, preparat simplu, de gătit chiar şi pentru tarabele din ştrand: margarină topită, zeamă de lămăie, şalău dat prin făină şi prăjit. M-am trezit insă cu o porţie dezolantă, datorată in mare parte şalăului supracongelat, care, la dezgheţare, devenise celulozic şi insipid.
Felul principal a continuat seria erorilor culinare. Specialitatea casei, "Pui Livada", compusă dintr-o bucată de piept acoperită cu mozarella, era la fel de "no name". In ciuda sosului de chimen şi coriandru şi poate şi a unei banale invenţii, de genul acrelii sugerănd gustul vişinei, dar mult prea concentrat pentru identificarea măncării promise in lista-meniu. Mai trec in inventarul acestei mese ghinioniste felia de tort de brănză, cu dulceaţă de cireşe in loc de vişinele trecute in meniu, şi ceaiul de vişine, singurul onest de la un capăt la altul.
Dacă, pe lăngă grădina de vişini, reală, şi nostalgia mea după Cehov, managementul ar funcţiona cum trebuie şi bucătarul ar şti cum il cheamă, cu siguranţă că restaurantul acesta ar merita vizitat şi a doua oară...
De gustibus
Ca desert ţi se propune să incerci o ciudăţenie numită Spider, imitănd, cu o ruladă obosită de ciocolată, cremă de cacao şi sos de portocale, păianjenul la care zău nu m-aş fi găndit. Ca şi restul măncărurilor de la "Livada cu vişini", şi deserturile sunt generoase in proiect, deficitare in realitate. Păcat de decorurile care sugerează un interior cu fete nemăritate, cehoviene, şi nobili ruşi, "cetitori" de gazete...
Notele lui Max:
Măncare: 1
Servire: 2
Ambianţă: 2
Preţ: 3
Adresa: Restaurant "Livada cu vişini" Str. Gr. Alexandrescu nr. 77
