Un desert modest, făcut din resturi de blat și cacao, dar cu un farmec irezistibil. Gustul ei dens, ușor amărui și aroma de rom ne întorc imediat în anii ’80, când totul era simplu, dar făcut cu suflet.
Povestea prăjiturii „Cartof”
În cofetăriile comuniste, nimic nu se arunca. Resturile de pandișpan, biscuiți sau blat de prăjituri erau adunate și transformate într-un desert delicios – „cartoful”, denumit așa pentru forma lui rotundă și culoarea maronie, care semăna cu un cartof prăfuit de cacao.
Era desertul copiilor, al duminicilor în care mergeai cu părinții la cofetărie și sperai să mai prindă „cartofi” rămași în vitrină. Astăzi, putem recrea acasă acel gust autentic, din ingrediente simple, dar pline de nostalgie.
Ingrediente pentru prăjitura „Cartof” (aprox. 10 bucăți)
-
400 g biscuiți simpli (digestivi sau populari)
-
150 g zahăr pudră
-
3 linguri cacao de bună calitate
-
150 g unt moale (la temperatura camerei)
-
100 ml lapte
-
2 lingurițe esență de rom (sau după gust)
-
50 g nucă măcinată (opțional)
-
Cacao pentru tăvălit
Mod de preparare
-
Mărunțește biscuiții într-un robot de bucătărie sau cu sucitorul, până devin ca o făină grunjoasă.
-
Amestecă ingredientele uscate: biscuiții, zahărul pudră, cacaoa și nuca măcinată (dacă folosești).
-
Încorporează untul moale și laptele puțin câte puțin, frământând până obții o compoziție omogenă, moale, dar care se modelează ușor.
-
Adaugă esența de rom – aroma care face toată diferența și care amintește de gustul copilăriei.
-
Modelează biluțe ovale, cât un cartof mic, și tăvălește-le prin cacao.
-
Așază-le pe o tavă și lasă-le la frigider cel puțin o oră, ca să se întărească.
Variante și trucuri
-
Poți adăuga o lingură de gem de caise sau vișine pentru un gust acrișor discret.
-
Dacă vrei o textură mai fină, înlocuiește o parte din biscuiți cu resturi de blat sau pandișpan.
-
În unele versiuni vechi, se adăuga un strop de coniac sau esență naturală de migdale, pentru o notă mai intensă.
Gustul care nu se uită
Prajitura „Cartof” nu era doar un desert — era un simbol al ingeniozității dintr-o perioadă în care lipsurile ne făceau să fim creativi. Astăzi, gustul ei simplu ne leagă de copilărie, de mesele de duminică și de bucuriile mici, dar sincere.
Un desert fără pretenții, dar plin de istorie și nostalgie. Iar dacă o faci acasă, vei descoperi că nu e doar un gust vechi… e o emoție care revine.


