x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Dainuirea prin credinta

Dainuirea prin credinta

de Anna Borca    |    13 Sep 2006   •   00:00
Dainuirea prin credinta
POPASURI MONAHALE
Plecam din orasul Horezu. Ajungem in satul Olarilor. De acolo coboram spre satul Romani. Era intr-o zi de joi a lunii august. Ne indreptam, cu pas domol, catre Manastirea Hurezi (asa este numita in hrisoave) sau Horez. O vedeam pentru prima oara. Descrierile si imaginile cercetate spre documentare, toate la superlativ, paleau in fata realitatii. Indiscutabil, ctitoria brancoveana (inaltata intre anii 1690 si 1697) este o capodopera universala.

Intram in manastirea-cetate. Zidul ce o inconjoara are o poarta din lemn cu ferecaturi. In prima incinta, pe partea dreapta, se afla o cladire simpla, noua, construita dupa anul 1992, in forma de L, parter si mezanin, cu un acoperis din sindrila. Aveam sa aflam mai tarziu ca aici se afla noul arhondaric. Locul de primire a oaspetilor. Numarul mare de pelerini din tara si din strainatate a impus aparitia acestui asezamant.

UNICA IN LUME. Urcam putin si intram, pe sub turnul-clopotnita, in incinta principala a manastirii. In partea stanga, pe peretele turnului, se poate citi istoricul asezamantului monahal in patru limbi: romana, engleza, franceza si germana. Cu sfiiciune, ne-am continuat calea. In fata bisericii, o maicuta. De statura mica, slabuta. Ne-a intrebat pe cine cautam si ce dorim. Spunem cine suntem si scopul vizitei. "Eu sunt maica Ecaterina, ghidul, si pot sa va povestesc despre lacasul nostru." Direct, simplu, cald, nesemetit, incepe a depana caierul istoriei. "Cred ca Manastirea Hurezi este unica in lume. Asa imi spun, mai ales, cei care nu sunt de pe meleagurile noastre. Ca intindere, nu ca domenii, este cea mai mare din tara. In cele patru zari mai avem cate un schit. Unic este si acest stil brancovenesc. Sunt si alte biserici si manastiri ctitorite de Constantin Brancoveanu. Dar ca acest asezamant, care pastreaza aproape totul in original, nu mai exista. Poarta din lemn ferecata cu fier, turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari (intre 300 si 1.000 kg, trei din ele au inscriptionate numele voievodului), casele domnesti, sala spatariei, trapeza (sala de mese), paraclisul domnesc, inestimabilul iconostas sculptat in lemn s.a. - toate sunt de pe vremea domnitorului."

TRAPEZA. Firul povestii ne este intrerupt de un sunet de clopot, manuit de o maicuta, care se afla in fata trapezei. "Este ora cinei, ne spune maica. Cele trei mese si desteptarea de dimineata, la sase si jumatate, ne sunt semnalate astfel." Suntem poftite si noi in trapeza. Vin si o parte din maicute. De la maica Ecaterina aflam ca mai exista si o alta trapeza. Acolo se mananca doar de trei ori pe an: in noaptea de Inviere, de hramul Bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena (21 mai) si de celalalt hram (16 august), al Sfintilor Martiri Brancoveni: Constantin Voda si fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei, si sfetnicul Ianache, ginerele sau. Sala - o incapere dreptunghiulara. Mesele, asezate in forma de U, cu deschiderea catre usa prin care am intrat. In capatul mesei, preotul manastirii, parintele Nicodim. Scaunele, patrate, fara spatar, din lemn. Pe mese erau puse, deja, bucatele: rosii, branza telemea, lapte dulce, lapte acru (aici i se spune lapte covasat), mamaliga aburinda, paine si cozonac. Parintele Nicodim binecuvanteaza masa ("Vino, Doamne Iisuse Hristoase, Fii Oaspetele nostru si Binecuvanteaza ce ne-ai daruit"), rostind apoi rugaciunea "Tatal Nostru".

CUHNIA. Dupa cina se apropie de noi o maicuta, ajunsa la o varsta venerabila, de o simplitate rara si cu un chip blajin. Nu-i remarcasem prezenta la masa. Aveam sa aflam ca este Maica Stareta, Pavelina Gagea. A inceput sa ne vorbeasca despre viata monahala si despre... timp. "E manastire de maici, cu viata de obste. Suntem aproape 50 de vietuitoare. Fiecare isi stie foarte bine indatoririle. Pana la anul 1872 a fost manastire de calugari. Apoi au fost aduse calugarite de la manastirile Surpatele, Mamul si Saracinesti. Calugarii au plecat la manastirile Bistrita si Brancoveni. Eu sunt aici din 1954. Eram o fata tanara. Mult a mai trecut de-atunci. Parca era altfel si timpul parca nu trecea atat de repede. Dar poate asa vrea Dumnezeu, ca vedeti cate se intampla in lume si cate greutati sunt." Intre timp au inceput sa bata clopotele si toaca, chemand la rugaciune. Ducandu-se sa-si indeplineasca randuielile, ne-a binecuvantat, spunandu-ne: "Manca-v-ar Raiul, maica!".

Ne preia maica Magdalena, sub a carei obladuire functioneaza cuhnia. O incapere mare, cu bolta inalta, rotunda, din caramida si lemn. Doua sobe taranesti, cu plite. "La bucatarie sunt doua maicute. In fiecare sambata se schimba si vin altele. Pregatim cum e datul. In zilele de dulce, la micul dejun - branza, oua, lapte; in cele de post, de obicei nu prea mancam dimineata. La pranz facem ciorba de legume si mancare de fasole. Seara - salata de cartofi cu rosii, ardei, masline. Avem si un caiet cu retete, pe care le-am adunat de-a lungul vremii, de la maicute si de la oaspeti." Isi intrerupe relatarea, dand fuga la cuptor sa supravegheze placinta cu branza. Revine, aducand si caietul cu retete. Il rasfoim. Fasole verde cu rosii, sarmale cu ciuperci, zacusca de vinete, castraveciori murati, dulceata de mure, de zmeura, placinta cu mere, cu branza etc. Pe fiecare fila sunt trecute mentiuni: de dulce, de post, reteta de la… si calificativul (buna, foarte buna, excelenta). Se facuse tarziu. Parintele Nicodim ne-a condus la maica Melania pentru a incheia ziua si cu "hrana spirituala".

"MARTURISITORII" ORTODOXIEI

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta de la 20 iunie 1992, a hotarat ca "de acum inainte si pana la sfarsitul veacurilor binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu, impreuna cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei, si cu sfetnicul Ianache sa fie cinstiti cu sfintii in ceata martirilor Ortodoxiei, pomenindu-i cu slujbe si cantari de lauda in ziua de 16 august, fiind inscrisi in sinaxar, in cartile de cult, precum si in calendarul Bisericii noastre". S-a mai hotarat sa se tipareasca viata si slujba lor, iar chipul lor sa fie zugravit in icoane si in biserici, alaturi de ale altor sfinti de neam romanesc.

SARMALE CU PESTE

Se curata ceapa, morcovii, telina, se dau pe razatoare si se calesc in ulei. Pestele, de la cutie, se taie marunt. Orezul se spala in mai multe ape. Rosiile, mararul si patrunjelul se toaca marunt. Se amesteca toate ingredientele. Se sareaza si se pipereaza. Cu aceasta compozitie se umplu foile de varza murata. Se asaza intr-un ceaun, se toarna apa peste ele si se dau la fiert. Dupa ce au fiert o bucata de vreme, se pune bulion si se dau la cuptor la foc mic.

PLACINTA CU MERE

Se face un aluat din faina, apa si sare. Se lasa sa se odihneasca, apoi se intinde, se pune un pachet de unt si se inveleste. Se repeta operatiunea de trei ori. Pentru umplutura se iau doua kilograme de mere domnesti, se curata si se dau pe razatoare. Apoi li se pun zahar si scortisoara, dupa plac, si se lasa deoparte. Din aluat se intind doua foi. Se pune prima foaie intr-o tava si se da la cuptor. Cand este pe jumatate coapta, se asaza merele, se acopera cu a doua foaie si se pune din nou la cuptor.
×
Subiecte în articol: maica