De la spanacul lui Popeye la iepurele maltez

Dupa ceasurile petrecute in "Satul lui Popeye Marinarul', in Mellieha (Malta), punct inedit de atractie – mai ales pentru pici – amenajat pe fostul platou de filmare al produtiei cinematografice "Popeye' (cu Robin Williams si Shelley Duval), dupa ce palavragisem, pe romaneste, cu Olive (care s-a dovedit a fi o romancuta de-a noastra!), am cautat locul potrivit pentru cina (mai ales ca refuzasem, de cateva ori, cutia cu spanac oferita de consortul lui Ollie). Si l-am gasit, nu departe de plaja, la Seabank, unde povestea lui Roderick Cutajar avea sa ma ia nitel prin surprindere. Incepe prin a-mi spune, zambind si asteptand curios reactia mea: "Mama copilului meu e romanca'… Si, ca sa inteleg cat de mica e lumea, trimitem impreuna sms-uri la Bucuresti, cumnatei lui si sotului acesteia, colegi de-ai mei, jurnalisti. (N-o sa va devoalez numele lor, desi… si azi ma intreb daca nu cumva ei sunt motivul pentru care in seara aceea, deosebit de tot grupul, mie mi s-a adus la masa, pe gustul meu, o portie de iepure maltez, mancare traditionala, la prepararea careia am avut si privilegiul sa asist.)

Roderick – despre care aflu ca a cochetat o vreme cu televiziunea – ia microfonul reportofonului si imi prezinta totul teatral, alert, ca si cum camerele de filmare ar fi toate atintite asupra lui… si a bucatarului, Alfred.

"Alfred ne va arata, desigur, reteta perfecta, conform traditiei malteze. Pentru inceput, incalzim uleiul in tigaie. Ingredientele pentru aceasta reteta sunt: iepure - proaspat, intotdeauna - usturoi taiat, felii de ceapa, mazare, vin rosu si putina supa de pui si vita. E foarte important ca uleiul sa fie foarte incins, pentru ca asa culoarea carnii de iepure devine foarte rosie, chiar spre brun. Iepurele poate fi gatit fie prajit, asa cum facem acum, fie tocanita, cu sos de tomate, ceapa, usturoi, vin rosu si alte legume, precum cartofi si morcovi. Timpul perfect pentru produsul finit este intre 15 si 20 de minute, la prajire, intr-o tigaie cu uleiul foarte foarte incins, aproape clocotind. De obicei, servim iepurele cu cartofi copti , cu cartofi prajiti ori legume. Frunza de dafin este estentiala cand prajim iepurele, o folosim de asemenea si la tocanita. Iepurele, in Malta, este mereu proapat, pentru ca avem o multime de ferme care cresc iepuri. Avem restaurante specializate care au in meniu o selectie de preparate din iepure'.

Cat Alfred lucreaza, aflu despre Roderick ca si-a inceput cariera ca bartender. Acum e unul dintre managerii de la Seabank, in zona de "food & beverage'. Nu e timp insa pentru prea multe detalii personale, daca vrem sa nu se arda "iepurasul'. "Acum bucatarul va scoate uleiul si va continua sa gateasca iepurele cu usturoi , mazare, ceapa toacata si un pahar de vin rosu. Dupa ce inlatura uleiul, Alfredo prajeste iepurele doar cu ceapa si usturoi. Apoi va adauga mazarea, care se pune mai la sfarsit, pentru a ramane mai tare. Va adauga si condimente, pentru a spori aroma: coriandru, cimbru, paprica, chimen. Odata adaugat vinul rosu, acesta va fi baza pentru sos; se va face o reductie. Iepurele poate fi servit fie impreuna cu sosul, fie iepurele pe o farfurie si sosul separat, pentru ca fiecare sa-si ia cat sos doreste.' Iepurele continua sa fiarba, mocnit, in vin, 5-10 minute. Sosul incepe sa se ingroase si, dinspre plita, vine miros de vin fiert si ierburi...

Il intreb pe Roderick daca reteta la prepararea careia asist e aceeasi cu cea folosita de gospodine, acasa? "Azi, femeia malteza gateste iepure, cred, de doua ori sau chiar de trei ori pe luna', imi raspunde. "Cu un singur iepure de, sa spunem, doua kilograme, poti hrani patru oameni. Iepurele il poti cumpara de la un macelar obisnuit, dar cei mai multi dintre maltezi au propriul lor furnizor, la una dintre fermele locale. Un lucru care nu trebuie omis este acela ca din iepure se pregateste de obicei un fel principal, dar in Malta poti manca spaghete cu sos de iepure, ca aperitiv. E traditional! Toate restaurantele care pregatesc iepure servesc si spaghete cu sos de iepure. Se folosesc intotdeauna spaghete, si nu un alt tip de paste. De obicei, cand se gateste iepurele, in special la restaurante, dar si acasa, se face ceva mai mult sos, pentru ca acesta sa poata fi amestecat cu pastele.'

Alfredo tocmai a terminat de gatit si asaza mancarea in farfurie. Parca pentru a ma convinge sa ma intorc la Mellieha, in Malta, pentru o alta provocare culinara, Roderick abandoneaza povestea iepurelui maltez, pentru a-mi vorbi despre... caracatita. In stil maltez, fireste! "Cea mai buna varianta nu este sa o pregatesti imediat ce ai prins-o. Cel mai bine este sa o congelezi o saptamana sau doua, dupa care o tai, o pui la abur, apoi o prajesti. E un proces lung. Cateodata, chiar si in Malta, mergi in restaurante si simti ca nu a fost pastrata suficient la congelator. Si astfel este mai greu de mestecat, mai... gumata. In Malta sunt doua feluri de a gati caracatita: caracatita in usturoi, prajita, dar folosim vin alb, nu rosu. Deci vin alb, usturoi si ceapa si nimic altceva. Nu se punem condimente sau ierburi prea multe, pentru a nu se pierde din gust. Caracatita, in Malta, mai este servita si cu spaghete. Pot fi cu sos de rosii, usturoi si vin alb sau pot fi "in bianco'. Aceasta este reteta preferata a tatalui meu. El merge si-si prinde singur caracatitele pentru masa. A... si inca nu ti-am spus tot despre gastronomia noastra... Uite, ce-ar fi sa vorbim despre Supa vaduvelor, care e traditionala la noi?' Stop! Stop, Roderick! Promit sa ma intorc in Malta, cu un caiet gros si un manunchi de creioane, si scriem toate retetele pe care le stii!