Despre "frigidariu"

"Frigidariu, frigidarium: 1. loc unde se tin alimentele la frig, glaciariu; 2. partea termelor cu apa rece." Asa apare definita, in Dictionariul limbei romane de A.T. Laurean si J.C. Massim, Bucuresci - 1871, nelipsita "uzina frigorifica" din bucataria moderna. "Frigidariu, frigidarium: 1. loc unde se tin alimentele la frig, glaciariu; 2. partea termelor cu apa rece." Asa apare definita, in Dictionariul limbei romane de A.T. Laurean si J.C. Massim, Bucuresci - 1871, nelipsita "uzina frigorifica" din bucataria moderna. Fara protectia frigiderului, apa, carnea, pestele, legumele, fructele, dulciurile etc. ar avea o viata mult mai scurta. Cum se pastrau acestea inainte de aparitia refrigeratorului, cum numesc francezii frigiderul?

Larousse-ul gastronomic, editia din anul 2000, mentioneaza ca bazele primei masini frigorifice au fost puse in anul 1856, de catre inginerul francez Charles Tellier, supranumit si "tatal frigului". Scociorand cartile vechi si "rasfoind" surse noi aflam: inca de pe vremea lui Alexandru Macedon (336-323 i.e.n.) s-a incercat mentinerea capacitatii de lupta a soldatilor asigurandu-le provizii de apa rece. Nu se precizeaza cum se realiza aceasta. In vremea controversatului imparat roman Nero (54-68 e.n.), oaspetii sai aveau privilegiul sa consume bucate si bauturi tinute la rece. Pentru pastrarea lor in acest fel se cheltuia o avere. Din munti se aduceau, in recipiente speciale, gheata si zapada.

METODE. Cei care au descoperit metoda pastrarii apei de izvor inghetate, adaugand silitra, au fost sclavii de la galere. Se stia si un alt mod de a pastra apa inghetata - vasele cu apa se scufundau in mare. Grecii foloseau ulcioare mari, egiptenii - un fel de "cisterne" din ceramica. Insa, o data cu venirea barbarilor, multe descoperiri ale Antichitatii au fost date uitarii.

De abia in veacul al XIII-lea, Europa de Sud a aflat despre beneficiul considerabil al conservarii alimentelor cu ajutorul ghetii si al zapezii. Marco Polo, negustor si calator venetian, "importase" experienta asiaticilor. Astfel, in meniurile marilor case din Florenta, Venetia si Roma au inceput sa se serveasca, la desert, fructe inghetate. La mijlocul secolului al XVI-lea, alchimistii italieni nu au descoperit secretul fabricarii aurului, dar au reusit sa congeleze anumite produse, adaugand in gheata sare, carbonat de potasiu si alte chimicale.

Picanterii pe aceasta tema sunt multe. Iata una: italianca, ajunsa sotia regelui Frantei Henric al II-lea, Caterina de Medici a adus, din Florenta natala la Paris o intreaga suita de compatrioti, printre care si un iscusit bucatar-cofetar, numit Bontalentti. El a preparat, pentru prima data, la Curtea Regala a Frantei fructe inghetate si deserturi cu lapte si vanilie. Cu aceste delicatese reci italianca "a incalzit" inima regelui Frantei.

ISTORII

PRECURSORI. Cu aproximativ 200 de ani in urma, ca atare inaintea Europei, pe continentul american, un inginer, Tomas Moor, a realizat prototipul unei "masini frigorifice" pe care a numit-o "refrigerator". Nevoia l-a invatat. Trebuia sa transporte o cantitate de unt la Washington. A conceput recipiente din foi subtiri de otel, infasurate in blana de iepure. Le-a pus intr-un vas de cedru, nituit. Deasupra a turnat gheata. Gaselnita a brevetat-o! PERFECTIONARI. Inginerul german Carl von Linde (1842-1934) - in limba romana "die Linde", insemnand "tei" - a adus un nou "parfum" in constructia frigiderului. In 1876 a inventat o masina frigorifica, avand compresor si care functiona pe baza de amoniac.