x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Dieta mediteraneană

Dieta mediteraneană

de Emilia Nicolaescu    |    19 Aug 2010   •   00:00
Dieta mediteraneană
Sursa foto: Victor Stroe/Jurnalul Naţional

Tot mai des se vorbeşte în ultimul timp despre dieta mediteraneană. Acum să nu vă închipuiţi că mediteraneenii ţin vreun regim pe viaţă. Nu, e vorba doar despre un stil de viaţă sănătos, care se caracterizează prin mese pline de fructe şi legume, peşte şi fructe de mare, ulei de măsline, condimente şi câte un pahar cu vin.



Spaniolii şi francezii din sud, italienii şi grecii, turcii sau evreii, toţi folosesc în esenţă aceleaşi produse de bază, însă combinaţiile neaşteptate şi condimentele nasc mâncăruri unice şi atât de diferite, astfel că le poţi recunoaşte bucatele cu ochii închişi.

Dacă am zis Sicilia, am zis ton, ulei de măsline şi vin de Marsala! Dacă te trezeşti dimineaţa şi te duci în port, la Trapani, de exemplu, poţi să-ţi iei direct din bărcile pescarilor peşte, caracatiţe, calamari şi scoici vii sau poţi să treci strada şi să intri în piaţa de peşte, de unde îţi poţi alege o felie de ton, mare cât o farfurie. Mai faci câţiva paşi şi găseşti la tonete pastramă de ton sau peşte sabie, icre sau lapţi conservaţi, caracatiţă uscată, dar, mai ales, usturoi de Nubia.

Usturoiul de Nubia, acum specific bucătăriei siciliene, dar provenind de fapt din sudul Egiptului, era cunoscut încă din Antichitate, fiind nelipsit în bucătăria egipteană. El are o cămaşă roşie-trandafirie, e tare, aromat, nu se înverzeşte şi nu îşi alterează gustul ca cel chinezesc cu care este intoxicată piaţa românească. De fapt, usturoiul este specific bucătăriei meditaraneene, indiferent cum e pus în mâncare, întreg sau zdrobit. Francezii din zona Nissei, de exemplu, au nişte farfurioare speciale, cu striuri, zgâriate când lutul era umed, pentru a rade usturoiul foarte fin. Dacă ne place usturoiul, dar nu vrem să mirosim deloc, putem să punem în mâncarea aproape gata un căţel sau doi, întregi, şi să-i scoatem la sfârşit.

Cimbrul, coriandrul, menta şi busuiocul sunt obligatorii, chiar dacă mănânci un grătar, paste, pizza sau pur şi simplu un sandviş cu anşoa.

SANDVIŞ SICILIAN
În Sicilia, de la copiii care bat mingea pe străzi şi până la turiştii din restaurantele cochete, se mănâncă un anumit tip de sandviş, cel tradiţional zonei, şi este păcat să ajungi aici şi să nu guşti aşa ceva. Se taie o baghetă în două, se ung ambele părţi cu ulei de măsline, se pun apoi anşoa sărate, roşii tăiate rondele, un pic de parmezan ras, usturoi zdrobit sau tăiat felii şi busuioc. Se presează cele două jumătăţi şi se obţine cel mai bun şi special sandviş din zonă. Numai dacă vă imaginaţi combinaţia de gusturi şi arome, vă lasă gura apă! Şi v-am dat această reţetă pentru că poate fi încercată şi la noi, toate ingredientele fiindu-ne la îndemână. În meniul restarantelor îl puteţi găsi ca Bruschetti cu file de anşoa.

VINETELE SICILIENE
Cred că numai dulciuri nu fac mediteraneenii din vinete! Vinete avem şi noi, însă în afară de tradiţionala salată frecată cu ulei şi ceapă şi, eventual, de o musaca, nu prea folosim vinete, aşa cum o fac sicilienii, mai ales în extrasezonul de zacuscă. Vinetele, coapte, prăjite, la cuptor, pe grătar, umplute, tăiate cubuleţe, felii şi gătite cu tot felul de mirodenii întregesc savoarea bucătăriei siciliene.

Melanzzane parmigiana este un fel de mâncare din vinete tăiate felii pe lung, peste care se presară parmezan, sos de roşii, usturoi pisat şi busuioc. Mai întâi se călesc un pic vinetele în ulei de măsline şi apoi se aşază în straturi într-o tavă şi se dau la cuptor. Uleiul pe care vinetele îl absorb imediat când le-am călit, împreună cu sosul de roşii, sunt suficiente pentru ca vinetele să fiarbă 15-20 de minute. Dacă vrem, putem să punem şi felii de ardei capia copţi. Nu cred că poate fi o mâncare mai uşoară de vară, care poate fi mâncată caldă sau rece, de dulce sau de post, dacă eliminăm parmezanul.

×
Subiecte în articol: sarea-n bucate