Din Bordeaux la Saschiz

Cănd l-am văzut ne-am inchipuit că aşa trebuie să fi arătat şi D’Artagnan cănd s-a pornit din sătucul lui gascon să cucerească Franţa. Tănăr, neverosimil de tănăr, cu bucle şatene incadrăndu-i obrajii, cu un zămbet cuceritor şi o mare incredere in viitor. Oh, da, poate personajul lui Dumas să fi avut in plus o sabie veche şi o mustăcioară abia mijită...

Cănd l-am văzut ne-am inchipuit că aşa trebuie să fi arătat şi D’Artagnan cănd s-a pornit din sătucul lui gascon să cucerească Franţa. Tănăr, neverosimil de tănăr, cu bucle şatene incadrăndu-i obrajii, cu un zămbet cuceritor şi o mare incredere in viitor. Oh, da, poate personajul lui Dumas să fi avut in plus o sabie veche şi o mustăcioară abia mijită...

Un francez in satul săsesc

Charlie Dalmasso - sau Charles Henri Dalmasso - este un tănăr francez de 23 de ani. S-a născut la Coubeyrac, un sat de lăngă Bordeaux, şi a crescut invăţănd de la ai lui să preţuiască pămăntul şi roadele sale. Nu e de mirare, deci, că a ales să studieze la Facultatea de "Agromontanologie". La 20 de ani, obţinea o bursă ERASMUS de studii europene şi avea să vină in Romănia, la Cluj. "Acum doi ani am vizitat Saschizul cu un grup de studenţi. Era vară, ne-am plimbat. Oamenii erau prietenoşi şi agreabili... Mi-am dorit să mă intorc aici şi... am făcut-o!"
Charlie a ales să nu se intoarcă in Franţa, ci să rămănă in Romănia. Şi nu oriunde, ci in vechiul sat săsesc pe care-l vizitase. "După ce m-am stabilit aici, la Saschiz, a fost dificil, la inceput. Mai ales din cauza decalajului de limbă. Nimeni nu vorbea franceza. Dar eu nu voiam să vorbesc la Saschiz in franceză sau engleză. Am ales să invăţ romăneşte. Am făcut eforturi, am invăţat singur. Nici acum nu pot scrie corect romăneşte, mai fac greşeli de gramatică, dar sper, cu timpul, să le pot corecta..."

Nu-şi face griji pentru cei rămaşi acasă, la Bordeaux. "Părinţii mei sunt foarte fericiţi că am găsit locul care imi place. Mama mea este artist, ca şi tatăl meu vitreg. Ea pictează, el sculptează mobilă, la Coubeyrac, in satul nostru. Fratele meu mai mare este copilot in aviaţia comercială, iar tatăl meu natural lucrează in Dubay. N-au fost niciodată aici, dar mama va veni in septembrie. Cred că o vor interesa mult reţetele de prăjituri şi felul in care sunt făcute aici conservele şi gemurile de casă..."


Factorul ADEPT

De altfel, Charlie Dalmasso s-a specializat, intr-un fel, in domeniul gastronomiei locale, fiind implicat direct in promovarea preparatelor culinare. "După ce m-am stabilit la Saschiz, am inceput să lucrez in cadrul fundaţiei ADEPT Transilvania, in proiectul de dezvoltare rurală, turism, agricultură şi gastronomie. ADEPT s-a stabilit la Saschiz acum trei ani. A fost un proiect mai vechi, dar a inceput greu. Este cu finanţare anglo-romănă, mai precis fondurile vin de la guvernul britanic (50%) şi de la o companie de telefonie mobilă din Romănia. La Saschiz, domeniul principal de activitate a fost turismul. Avem un centru de informare turistică bine documentat, unde turiştii străini - mai ales cei care vin din Anglia ştiu de noi şi ne caută - se interesează de trasee, de obiective turistice din zonă". Şi, parcă pentru a confirma ceea ce tocmai a rostit, uşa vechiului imobil săsesc in care se află sediul ADEPT s-a deschis, pătrunzănd in interior doi turişti englezi, cărora Charlie le-a dat indicaţiile potrivite. Apoi ne-am intors la dialogul nostru. "In sat nu sunt pensiuni de două-trei stele, dar vrem să incurajăm dezvoltarea lor. ADEPT ajută la intocmirea programului dosarelor ce vor fi prezentate la Comisia Europeană pentru accesarea fondurilor SAPARD."Cea mai intensă preocupare a lui Charlie Dalmasso o reprezintă insă programele care ţin de gastronomie.


Slow Food

"Avem multe proiecte care se incadrează in mişcarea Slow Food. Aici se fac nişte gemuri nemaipomenite din toate fructele, este o miere foarte bună. De asemenea, sunt tot felul de conserve pentru iarnă, zacuşti... Incercăm să-i ajutăm pe oameni să-şi desfacă marfa pe piaţă, incadrăndu-se in regulile europene şi romăneşti. Aici, in spate, construim o bucătărie de tip industrial, unde locuitorii din Saschiz să poată să producă toate aceste conserve in condiţii igienice." In grădina din spatele casei, construcţia bucătăriei este in toi. Vizionar ca un arhitect, Charlie ne prezintă fiecare loc: "Aici va fi plita, aici spaţiul frigorific, aici...". Şi, urmănd linia măinii lui, ne imaginăm şi noi cum va arăta locul, cănd va fi gata. Surprizele insă nu se opresc aici. In pivniţa vechii case, Charlie a descoperit că există condiţii pentru prepararea brănzei maturate, aşa cum se face in Franţa. Deja experimentează, urmărind timpii de uscare, de maturare. "Sperăm să ajungem la o reţetă pe care să o putem breveta. Felul in care se prepară brănza acum in sat nu permite păstrarea ei prea mult timp şi nici nu este o reţetă care să fie foarte comercială. Vom incerca să promovăm brănza maturată de Saschiz şi să ieşim cu ea pe piaţa europeană."

Căt despre bucătăria locală... ei bine, Charlie are multe de spus. Aşa că ne invită să revenim intr-o zi cănd va fi "acasă" şi Anca, prietena lui, cea care l-a ajutat atăt de mult să-i inţeleagă pe romăni. De altfel, alături de ea, reface acum casa bunicilor săi din Saschiz.
Şi-acum, că am ajuns să o pomenim şi pe Anca, ne dăm seama că Charlie rămăne francez in unele privinţe... Nu-i aşa? Cherchez la femme!

Turnul cu ceas

Este, probabil, una dintre cele mai elegante construcţii medievale din zona satelor săseşti. Ca şi biserica fortificată cu care se invecinează, arhitectura sa este specifică pentru secolul al XV-lea. Asemuindu-se foarte bine cu Turnul cu ceas din Sighişoara, are insă numai un personaj care bate clopotul, la orele fixe, personaj care, in tradiţia locului, poartă numele de "Bogdan" sau "darul lui Dumnezeu". Construcţia a avut, iniţial, funcţie defensivă - păstrează şi acum gurile de aruncare şi 12 lucarne, iar acoperişul se individualizează prin forma sa de bulb, olanele smălţuite şi cele patru turnuleţe din colţuri.

Brănză ecologică

Ca orice francez, Charlie Dalmasso este un fan al brănzeturilor cu mucegai. E convins că laptele văcuţelor de la Saschiz este numai bun pentru pregătirea acestora, pe gustul său, iar frunza de viţă-de-vie pe care o aplică fiecărei roţi de brănză maturată va deveni curănd o marcă recognoscibilă pentru "Camembertul de Saschiz". Sigur, mai rămăne să găsească o denumire adecvată pentru noul produs, pentru că, se ştie, Camembert este marcă inregistrată...
Â