RETETA DE VEDETA
"Bucataria de la Sighet, de acasa", imi raspunde fara sa clipeasca Ducu Bertzi. Tocul de chitara luceste, reptila imblanzita, stand semeata, cu amintirea salbaticiei in priviri, intr-un colt de incapere. "Asta e chiar una dintre primele mele amintiri", adauga. "Acolo aveam o plita mare pe care vesnic se facea mancare sau stateau cele de-ale gurii la cald. Era o plita cu lemne si mi-o amintesc foarte bine pe bunica si cum se invartea ea toata ziua in jurul ei, trebaluind de tot felul, bunatati pentru noi toti. Si-mi mai aduc aminte cuptorul in care mereu se cocea ceva, intreaga tevatura de toamna cu zacusca la care trebuia sa invarti in oala tot timpul, cu bulionul de rosii, muraturi si alte cate si mai cate". Apoi tace. Facand parte si pentru mine din tocana cu de toate, adauga aproape ca pentru sine, AMINTIRI. "La noi in casa in fiecare zi se manca altfel, iar miercurea si vinerea se manca fara carne". Apoi, iar tacere. "Se gatea foarte consistent la noi in casa", reia povestea cu glas scazut. Sa nu deranjeze pesemne ingerii ce sed cu noi la masa, cum spuneau batranii. "Si era o bucatarie foarte buna. Un amestec delicios intre gastronomia traditionala ardeleneasca - caci bunica era din Blaj - si cea moldoveneasca. Mama venea din Moldova si a adus cu ea tot renumele gospodinelor din acele locuri. In plus, cred ca fiecare anotimp mi-a ramas mult mai bine intiparit in minte si datorita mancarurilor de sezon. Atunci era chiar o arta sa stii sa le combini. Oferta era destul de limitata. Oamenii apelau destul de putin la cumparaturile din magazin. Laptarul venea zilnic, o data pe saptamana veneau negustorii cu carne de vitel, iar carne de porc aveai din ce ai taiat iarna. Verdeturile, din gradina! Iar pe vremea aceea, bunica mai facea inca painea alba in casa. Dar eu, ca orice copil, tanjeam dupa acea paine neagra cu untura pe care o mancam pe la vecini.
Apoi m-am facut mare... Iar drumul meu a fost spre mai departe..."
ISTORIE. "Eu am inceput prin clasa a opta prin a-mi face o trupa de rock cu colegi de-ai mei de la Scoala de Muzica. Atunci asta era la moda, iar modelele noastre erau toate din muzica rock. Preluaseram piese din repertoriul international si le cantam la serile de dans de la Liceul «Dragos Voda» din Sighetul Marmatiei."
"Preluam destul de multe piese. Cantam din Beatles, Creedance Clearwater Revival, fiind in Maramures era la mare moda Omega, apoi, mai tarziu Black Sabbath, Uriah Heep. Si tin minte cum cu Deep Purple si «Sweet Child In Time» faceam intotdeauna furori, chiar daca nu eram noi instrumentisti foarte buni. Discoteca pe atunci nu prea exista, iar elevii oricum nu aveau voie, asa ca in fiecare sambata seara noi eram responsabili cu muzica. Gandind retrospectiv, a fost pentru mine o scoala buna.
Ulterior, prin clasa a unsprezecea, a aparut o miscare prin partile noastre. Erau un fel de intalniri literar-artistice, daca vrei, in sensul ca, unii veneau acolo cu poezii sau cu proza, altii cu pictura, cu sculptura. Oamenii de cultura incercau sa se adune, deveneau solidari in fata a ceea ce simteau ca devine lumea din jurul lor. Unii dintre cei de acolo, mai si cantau. Pe mine asta m-a atras. Sigur, curentul asta se facuse simtit deja prin toata tara. Tot pe atunci incepea si Cenaclul Flacara."
CHITARA. "Mie imi placea poezia foarte mult, asa ca mi-a fost usor sa ma apropii de folk", reia povestea Ducu Bertzi. "Pentru ca asta se canta acolo. In rock incepusera deja sa creasca pretentiile, in special in ceea ce priveste calitatea instrumentelor, iar pentru noi devenea din ce in ce mai costisitor. Cand repetam, nu era nici o problema. O faceam cu niste chitari construite de noi. Ce-i drept, reparam la ele mai mereu. Corpurile erau facute la o fabrica de mobila, iar grif-urile erau refolosite de la instrumente care nu mai puteau fi reparate. Toate bune pana aici. Dar atunci cand cantam, eram nevoiti sa inchiriem instrumente adevarate pentru o ora-doua. Asta costa, iar noi nu eram decat niste elevi de liceu! Devenise din ce in ce mai greu sa cresti in rock in conditiile astea. Asa ca am renuntat."
Citește pe Antena3.ro
VALORI
| |
|
TOCANITA DE ARDEAL
| |
SFATCel mai nimerit e sa o mananci cu o mamaliga deasa, din malai necernut! |