La 20 aprilie, cu o săptămînă înainte de Paşti, creştinii îşi împodobesc casele cu crenguţe de salcie şi, cu mic cu mare, pornesc spre biserică. Sărbătoarea Floriilor, ce marchează simbolic Intrarea Domnului în Ierusalim, este una luminoasă, aproape magică. O poveste populară spune că demult, pe cînd Maica Domnului, cu sufletul sfîşiat, a pornit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă foarte mare.
La 20 aprilie, cu o săptămînă înainte de Paşti, creştinii îşi împodobesc casele cu crenguţe de salcie şi, cu mic cu mare, pornesc spre biserică. Sărbătoarea Floriilor, ce marchează simbolic Intrarea Domnului în Ierusalim, este una luminoasă, aproape magică. O poveste populară spune că demult, pe cînd Maica Domnului, cu sufletul sfîşiat, a pornit la drum ca să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă foarte mare. Degeaba s-a rugat de vieţuitoarele din jur, că nici una nu s-a îndurat de chinul prin care trecea. Doar o salcie bătrînă şi încovoiată şi-a lăsat crengile deasupra apei, făurind o punte către malul celălalt.
Crenguţe de salcie
De atunci înainte, crengile de salcie nu lipsesc de la această sărbătoare. După ce sînt duse la biserică pentru a fi sfinţite, se aşază în locurile de comunicare cu exteriorul (în scop protector) sau se pun la icoană. Alteori, bătrînii se încing cu crengi de salcie sfinţită pentru a-şi tămădui durerile de şale. “Ramul de salcă adus din biserică la Florii este bun de dragoste, şi cei bătrîni ating cu el pruncii şi pruncele spre a creşte.” (Simeon Mangiuca – “Călindariu julianu, gregorianu şi poporalu românu… cu comentariu pe anul 1883”)
Mîţişorii de la salcia sfinţită au proprietăţi magice. Copiii sînt atinşi cu ei ca să crească mari şi să înflorească precum mîţişorii, rostindu-se formula magică: “Nu te pălesc eu, ci mîţişoarele, ca să nu uiţi că de azi într-o săptămînă e Paştile”. Alţi mîţişori sînt păstraţi, fiind utili în caz de primejdie. Odată arşi, împrăştie tunetul, fulgerul şi grindina.
Masă de sărbătoare
Odinioară se obişnuia ca în ziua de Florii să se plămădească
tot atîtea pîini cîţi oameni sînt în casă. Fiecare se face diferită, în funcţie
de statutul persoanei respective, şi neapărat se împodobesc cît mai frumos.
Acestea se vor aşeza pe masa de sărbătoare, alături de preparate pe bază de
peşte dintre cele mai variate.
Păstrăv la cuptor
Ingrediente: un păstrăv de 400-600 g, o legătură de ceapă verde, o ţelină mai mică, doi morcovi, 3 căţei de usturoi, 200 ml vin, o lămîie, sare, piper, cimbru, boia dulce de ardei, un ardei iute, ulei.
Preparare: Păstrăvul se curăţă de solzi, se eviscerează şi se spală. Se taie în bucăţi şi se aşază într-o tavă. Se adaugă rondele de morcovi şi usturoi, felii de ţelină şi ceapă verde tocată mărunt. Vinul se pune la fiert, apoi se toarnă peste peşte împreună cu două pahare de apă clocotită şi puţin ulei. Se condimentează cu sare, piper, boia de ardei dulce şi cimbru. Pentru un gust mai picant se adaugă cîteva bucăţele de ardei iute. Se lasă tava în cuptor pînă cînd legumele şi peştele sînt făcute. Se servesc împreună cu felii de lămîie sau se poate aşeza doar peştele în farfurie, stropindu-l cu un sos de unt.