Este deosebit de apreciat în Turcia, de unde a ajuns până la noi, și în țările arabe. Iar istoria lui este fascinantă!
Potrivit cumvaplace.ro, rahatul turcesc, lokum după numele lui turcesc, datează din secolul al XV-lea în Imperiul Otoman. Curios, numele pe care l-am preferat noi, românii, a fost cel de rahat, după denumirea lui arăbească, rahat al-hulqum, care se traduce ad-literam confort pentru gât, iar poetic am putea să-i spunem curcubeu pe cerul gurii. Și asta pentru că realmente este un curcubeu, de arome și culori deopotrivă.
Povestea spune că un sultan otoman ar fi ordonat bucătarilor săi să creeze un desert nou și inovator și așa ar fi apărut rahatul. Inițial, acesta era preparat cu miere și melasă, dar odată cu apariția zahărului rafinat, acesta a fost introdus în rețetă.
Rahatul a devenit extrem de popular în perioada otomană, fiind oferit adesea oaspeților și folosit ca un simbol al ospitalității. În Turcia, acesta este adesea servit alături de cafeaua turcească, fiind considerat un acompaniament perfect datorită texturii sale moi și gustului dulce.
În secolul al XIX-lea, rahatului i s-a adăugat amidon, ceea ce i-a conferit textura gelatinoasă cunoscută astăzi. Această inovație este atribuită lui Bekir Efendi, un cofetar turc care a deschis primul magazin specializat în lokum la Istanbul, în anul 1777.
De atunci, rahatul a devenit un produs de export important, răspândindu-se în Europa și dincolo de aceasta.
Rahatul este disponibil într-o varietate de arome și culori. Cele mai comune arome includ trandafirul, lămâia, portocala și menta, dar pot fi găsite și variante cu fistic, migdale, nuci sau chiar cu ciocolată.
În țările arabe, rahatul este cunoscut sub numele de “rahat al-hulqum” și este la fel de popular, cu rețete care adesea includ apă de trandafiri și nuci.
Cadou de sărbători
În Turcia, rahatul este adesea oferit ca un cadou de sărbători și cu ocazia evenimentelor speciale, precum nunți și sărbători religioase. Este ambalat în cutii elegante, uneori împreună cu alte dulciuri tradiționale. Și în regiunile arabe joacă un rol similar în tradițiile de ospitalitate și festivități.
Poate textura, poate parfumul oriental cine știe, au făcut ca rahatul să aibă un impact semnificativ nu doar în regiunile sale de origine, ci și în întreaga lume. În Europa, desertul a devenit cunoscut sub numele de “Turkish Delight” datorită popularității sale printre călătorii și comercianții europeni care vizitau Imperiul Otoman. În Anglia victoriană, rahatul a fost considerat un lux exotic și a devenit popular în cercurile aristocratice.
Impactul său a fost atât de puternic în cultura occidentală, încât este menționat în diverse cărți importante, inclusiv în celebra serie “Cronicile din Narnia” de C.S. Lewis, unde este descris ca un dulce tentant oferit de Vrăjitoarea Albă lui Edmund Pevensie. Această referință a contribuit la fascinația și curiozitatea față de rahatul turcesc în cultura occidentală.
Astăzi, rahatul este produs atât artizanal, cât și industrial.
În fabricile mari, procesul de producție a fost modernizat pentru a asigura o consistență și calitate uniformă. Cu toate acestea, multe cofetării tradiționale din Turcia și Orientul Mijlociu încă păstrează metodele tradiționale de preparare, transmițând secretele rețetelor de la o generație la alta.
Rahatul continuă să fie un simbol al tradiției și ospitalității în Turcia și țările arabe, un desert care a supraviețuit secolelor și care este savurat de oameni din întreaga lume. Fie că se alătură unei cești de cafea neagră și densă, turcească, fie este oferit ca un cadou prețios, rahatul rămâne o delicatesă apreciată și iubită, purtând cu sine istoria și cultura bogată a regiunii din care provine.