Fructe confiate si tandrete

Ca-n anii de scoala, cautam sa facem "familii de cuvinte": dulce, a indulci, a dedulci... Si daca e post si e bine sa nu mananci "de dulce", nimeni nu spune ca nu exista si un "dulce permis". Fiindca, pana la urma, ce-ar fi viata fara putina miere? In suflete, pe buze... Asta imi aduce aminte de o vorba frumoasa, o vorba de iubire: "Mi-e dulce cu tine!".

Caut prin cartile de bucate un desert care sa se potriveasca mai bine cu postul. Nu e foarte usor. O baclava, poate? Ca tot vorbiram de miere. Sau o rulada cu nuci? Ori cu mac? Sau o clatita cu nuci? Dar astazi mi se pare mult prea simplu totul. Si atunci iau la mana retetele scrise in carnetele ori notate pe fuga pe tot felul de foi. Pe una dintre aceste hartii, cu cerneala albastra, scrie mare si subliniat de doua ori: TORT DE POST. Scrisul e rotund, caligrafic, cu bucle la fiecare capat de cuvant, usor poticnit la cate un "t". Banuiesc al cui e scrisul - al matusii Aneta, de la care mai am alte cateva astfel de retete, scrise cu multa grija pe mai multe foi. Tort de post. Suna bine.

Urmaresc indicatiile matusii.

Mai intai: BLATUL. Simplu. Chiar prea simplu. Se topesc 100 gr de margarina, la foc moale. Se zdrobesc 150 gr de biscuiti de post (ori piscoturi, in alte zile cu "dezlegare"), se pun intr-un castron si se toarna margarina topita. Se asterne o folie de plastic pe platoul pe care inalti tortul. Se asaza amestecul de biscuiti si margarina, se niveleaza si se da la frigider pentru o ora.

Apoi: TORTUL. Se zdrobesc alte 200 gr biscuiti. Se dau prin masina 200 gr miez de nuca. Se topesc alte 200 gr margarina. Se amesteca toate acestea cu 150 gr cacao. Se face un sirop de zahar ars. Se toarna peste compozitia deja preparata cat sirop credeti ca este nevoie ca sa il inmoaie. Se lasa la rece.

In acest rastimp va veti ocupa de celelalte ingrediente ale tortului: fructele. Fiind iarna, evident ca este vorba despre fructe deshidratate. Matusa scria acolo despre mere, piersici, caise, zmeura deshidratate. Si, evident, despre stafide. Rascolind prin magazine, mi-am dat seama ca pot imbunatati reteta ei, de aceea va recomand feliile si cuburile deshidratate de nuca de cocos, papaya, mango, banane ori alte fructe exotice.

Amestecati nucile si alunele in compozitia deja pregatita si, daca mai e nevoie, mai adaugati putin sirop de zahar ars. Tot acum puteti adauga stafide si cuburi din fructele rehidratate cu coniac. Pe cele care au fost intregi sau felii pastrati-le pentru a le conferi un alt... rol.

In sfarsit, aveti totul pregatit! Scoateti din frigider platoul pe care ati asezat blatul tortului. Puneti o parte din compozitia pe care ati preparat-o si nivelati. Adaugati un strat de fructe. Si tot asa pana cand ati epuizat si fructele si compozitia. Tortul acesta, la mijlocul postului, e un semn de dragoste, un semn ca tandretea e infinita!

RULADA CU NUCA Pentru blat avem nevoie de: 6 oua, 6 linguri zahar, 6 linguri faina si un plic de zahar vanilinat. La crema folosim 200 gr unt (se poate si margarina), 150 gr zahar pudra, 100 gr nuca prajita si apoi pisata, 150 gr zahar tos. Se freaca galbenusurile cu zahar cam jumatate de ora. Se adauga faina, alternand albusurile batute spuma tare cu zaharul vanilinat. Se unge tava cu ulei, se tapeteaza cu o hartie mare, unsa cu unt pe ambele parti. Apoi se toarna compozitia si se pune in cuptor la foc potrivit. Cand este gata se presara zahar pudra si se ruleaza. Se lasa sa se racoreasca, se deruleaza si se unge peste tot cu crema de nuca. Apoi se ruleaza din nou. Pentru crema se pun 150 gr zahar tos sa arda pe foc. Cand s-a topit se rastoarna pe un fund de lemn. Se piseaza nuca si zaharul ars dupa ce s-a racit. Se freaca untul (sau margarina) cu 150 gr zahar pudra, apoi se amesteca cu zaharul ars si pisat si cu nuca pisata. Se deruleaza rulada, se ruleaza din nou si se pune la rece. Se presara cu nuca pisata si cu zahar ars. CLATITA CU NUCA Pentru aluat avem nevoie de urmatoarele ingrediente: 4 oua, 250 gr faina, 500 ml lapte (sau apa minerala), 1 lingura zahar vanilinat, 1 lingura coniac, 50 gr unt (sau margarina), ulei pentru copt, 1 praf de sare. Se bat ouale, se amesteca cu faina, cu zaharul vanilinat, cu 50 gr unt si cu o lingura de coniac. Apoi se adauga sare si laptele pus treptat. Se unge cu ulei o tigaie cu coada si se pune pe foc. Cand s-a infierbantat se toarna o ceasca mica din aluat. Se invarte tigaia, in asa fel incat sa se acopere cu aluat tot fundul. Se rumeneste clatita pe o parte, se intoarce cu un cutit mai lat, rumenindu-se si pe cealalta, apoi se rastoarna pe o farfurie lata sau pe un fund de lemn. Dupa fiecare clatita se unge tava cu o pana de ulei. Se umplu clatitele cu nuca amestecata cu zahar si albus de ou. Se ruleaza fiecare clatita si se servesc calde sau reci.

.

.

TrUCURI SI TAINE

Fructele zaharate (confiate) se folosesc la prepararea diferitelor dulciuri precum torturi, rulade, budinci, creme, dar trebuie sa recunoastem ca ele sunt deosebit de apreciate si servite ca atare, la desert. Se folosesc atat fructele cu miez (caise, prune, pere), cat si numai cojile (portocale, lamai, pepene).

Fructele se fierb in apa cu zahar, pana cand se inmoaie si sunt patrunse bine de sirop. Cand sunt gata, se asaza pe o strecuratoare sa se scurga siropul, apoi se usuca la soare sau in cuptorul incalzit. Cand sunt aproape uscate se trec prin zahar tos, dupa care se asaza din nou la uscat.

Un lucru extrem de important il reprezinta pastrarea fructelor zaharate: in cutii, avand hartie alba intre straturi, la loc rece si uscat.

Pentru zahararea visinelor este nevoie de 2 kg visine, 1,5 kg zahar si 500 ml apa. Se spala visinele si se curata de codite si samburi. Se prepara siropul si cand se raceste se introduc visinele. Dupa o ora se asaza la foc si se lasa sa fiarba 10 minute. A doua zi se mai adauga 500 gr de zahar si se fierb din nou pana ce siropul este bine legat. In ziua urmatoare se scurge siropul, iar visinele se asaza pe o planseta la uscat. Cand sunt aproape uscate se trec prin zahar tos.

Pentru zahararea cojilor de portocale sau lamaie folosim 1-2 kg coji de portocale (sau lamaie), un kg zahar, un litru de apa. Se spala portocalele bine, se curata de coaja, taindu-le in sferturi. Apoi se scoate cu un cutit partea alba din interior, se asaza intr-un vas cu apa pe foc, unde se lasa sa fiarba, in asa fel incat sa le putem patrunde cu furculita. Se scot, se limpezesc in mai multe ape reci si se asaza pe o strecuratoare sa se scurga bine de apa. Intre timp se leaga zaharul pana se obtine un sirop subtire. Se introduc cojile si se asaza vasul la foc mic, unde se lasa sa fiarba 15 minute. Cand este mai legat, se introduc cojile si se lasa vasul pe foc mic, sa fiarba incet, timp de o ora. Cojile se scot intr-o strecuratoare, se lasa sa se scurga bine de sirop, apoi se asaza pe o planseta la uscat. In timpul uscarii se trec prin zahar tos.